Miniștrii europeni ai agriculturii nu s-au decis încă dacă ar trebui folosite fonduri europene sau ajutoare de stat pentru sprijinirea fermierilor care se confruntă cu creșterea costurilor la produsele agricole auxiliare, cum ar fi îngrășămintele.

În cadrul reuniunii lunare de luni (21 noiembrie), miniștrii agriculturii din UE-27 au discutat despre recenta comunicare a Comisiei Europene, care stabilește un plan general de consolidare a industriei de îngrășăminte din UE și de reducere a dependenței agricultorilor față de acestea.

Deși au salutat conținutul general al comunicării, miniștrii se așteptau la o abordare diferită și la o serie de acțiuni rapide, mai ales în privința sprijinului care ar trebui oferit agricultorilor pentru a face față creșterii costurilor de producție.

Într-un document prezentat în marja reuniunii, o coaliție de 16 state membre, condusă de Spania, a solicitat mai multe soluții pe termen scurt la criza îngrășămintelor.

La finalul reuniunii, într-o conferință de presă, Comisarul European pentru Agricultură, Janusz Wojciechowski, a enumerat cele trei posibile surse de suport financiar cu ajutorul cărora statele membre ale UE ar putea ușura povara agricultorilor. 

Una dintre surse ar fi ajutorul de stat, adică bani alocați de fiecare stat membru în parte,  care "ar trebui să fie utilizat în mod excepțional", deoarece, din punct de vedere tehnic, acest lucru nu este permis în UE.

La sfârșitul lunii octombrie, Comisia Europeană a modificat temporar normele antitrust ale UE, pe o durată provizorie care expiră în decembrie 2023, permițând astfel țărilor din cadrul Uniunii să sprijine fermierii și producătorii de îngrășăminte cu maxim 150 de milioane de euro pentru fiecare pachet de finanțare, cu un plafon pentru ajutoarele individuale majorat la o sumă record de 250 de mii de euro.

O altă sursă ar putea fi rezerva pentru situații de criză - un fond inclus în sistemul Politicii Agricole Comune (PAC) care poate fi utilizat pentru a finanța unele măsuri excepționale de contracarare a perturbărilor de pe piață care afectează producția sau distribuția. Fondul pentru situații de criză a fost activat pentru prima dată anul acesta, în aprilie.

Folosirea banilor din rezerva pentru situații de criză și anul viitor ar avea nevoie de acordul tuturor miniștrilor agriculturii din UE, însă, Janusz Wojciechowski a afirmat, după reuniune, că "nu luăm nicio inițiativă în această direcție [în acest moment]".

O a treia sursă de finanțare poate fi taxa de solidaritate - o taxă pe profit impusă de țările UE companiilor energetice care au realizat profituri excesive în timpul crizei, iar acești bani "pot fi redirecționați către companiile care au suferit pierderi foarte mari".

Ajutorul de stat nu poate fi soluția la toate crizele

Având în vedere că, în planul Comisiei, nu există un buget special cu privire la criza îngrășămintelor, soluția ajutorului de stat devine o opțiune destul de atractivă pentru statele membre, având în vedere și faptul că, nu doar plafonul pentru ajutorul de stat a fost ridicat, dar și criteriile de acordare a derogărilor de la regulamentul ajutorului de stat au fost simplificate.

Cu toate acestea, numeroși miniștri ai UE au avertizat Comisia Europeană că un plafon mai ridicat al ajutoarelor de stat nu poate fi soluția la toate crizele și că trebuie puse pe masă soluții suplimentare de finanțare.

Pentru ministrul spaniol al agriculturii, Luis Planas, de exemplu, utilizarea ajutoarelor de stat pentru a contracara criza îngrășămintelor "ar trebui să fie o excepție și nu o normă".

El a avertizat, de asemenea, că acest lucru ar putea "altera normele pentru libera concurență în cadrul Uniunii".

Irlanda, Portugalia, Polonia, Letonia, Slovacia și Grecia se numără printre țările care susțin documentul Spaniei, în care se solicită mai multe variante de sprijin pe termen scurt, și îl îndeamnă pe Comisarul European pentru Agricultură să privească dincolo de soluția ajutoarelor de stat.

Miniștrii țărilor respective au subliniat că măsurile de sprijin financiar ar trebui să fie mai degrabă europene decât naționale, deoarece nu fiecare stat membru are aceleași posibilități.

În același timp, Janusz Wojciechowski a declarat presei că, deși împărtășește preocupările miniștrilor, "recurgem la sprijinul public [și anume la ajutorul de stat] deoarece Comisia nu are alte instrumente care să poată fi folosite direct pentru a sprijini fermierii sau producătorii de îngrășăminte".  

Ministrul ceh și actualul președinte al Consiliului pentru Agricultură al UE, Zdeněk Nekula, și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la o situație care ar putea crea concurență între bugetele diferitelor state membre.

"Nu cred că ar fi o soluție bună crearea unei situații în care bugetele naționale [ale țărilor membre] ar trebui să se întreacă în privința sumei pe care o au la dispoziție", a declarat el. 

Miniștrii au mai discutat și despre posibilitatea de a utiliza fondul pentru situații de criză în scopul de a sprijini fermierii și producătorii de îngrășăminte și, cu toate că mulți dintre ei au împărtășit opinia că rezerva disponibilă (aproximativ 450 de milioane de euro) nu ar fi suficient de mare pentru a rezolva criza, pentru multe dintre țările membre, activarea acestui fond ar putea fi o soluție.