Schimbările climatice și problemele de mediu dau mari bătăi de cap agricultorilor și mulți experți văd în bioeconomie modelul de dezvoltare în viitor a sectorului agricol. Dar mulți fermieri nu înțeleg încă ce este bioeconomia și cum îi poate ajuta.

Chiar definiția bioeconomiei poate fi problematică, consideră Waldemar Kütt, șef al unității care definește strategia Comisiei Europene pentru bioeconomie, deoarece aceasta nu este sinonimă cu „economia bazată pe conceptul bio”.

„Strategia pentru bioeconomie nu este o altă Politică Agricolă Comună sau o alternativă la strategia privind schimbările climatice”, a spus Waldemar Kütt, în cadrul unui eveniment organizat la Bruxelles de EURACTIV. De fapt, strategia pentru dezvoltarea bioeconomiei întărește politica agricolă și are drept obiectiv combinarea utilizării resurselor, a precizat oficialul Comisiei Europene.

Pentru a avea o economie funcțională pe viitor este nevoie de utilizarea sustenabilă a resurselor în ceea ce se numește economia circulară, adică un model de producție și consum care presupune reutilizarea, repararea, renovarea și reciclarea materialelor pentru a extinde ciclul de viață al produselor.

Totuși, Uniunea Europeană investește prea mult timp, efort și bani în lupta împotriva schimbărilor climatice la nivel mondial, când soluția ar putea fi mult mai la îndemână, punctează Mindaugas Maciulevicius, raportor al secțiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului a Comitetului Economic și Social European.

Bioeconomia poate fi soluția pentru noi surse de venituri, dar și o metodă de a atinge obiectivele și prioritățile UE.

„Ar trebui să replicăm succesele pe care le-a obținut deja Uniunea în loc să căutăm alte soluții”, a spus Maciulevicius în cadrul evenimentului organizat de EURACTIV.

Reprezentantul CESE crede că, pentru ca UE să poată exploata la maximum potențialul pe termen lung al bioeconomiei, este nevoie imperioasă de împărtășirea liberă a informațiilor între statele membre, în dezbaterile privind Politica Agricolă Comună. În special la nivel regional și local, aplicări inovatoare ale principiilor bioeconomiei ar putea fi surse ne noi locuri de muncă și de investiții substanțiale în proiecte prietenoase cu mediul.


În fapt, susține Waldemar Kütt de la Comisia Europeană, sunt trei elemente esențiale în dezbaterea privind bioeconomia: deșeurile biodegradabile care pot fi transformate în noi produse ce ar oferi fermierilor alte venituri; o mai bună incluziune în regiunile rurale și o bioeconomie mărginită doar de limitele Pământului, dar care oferă nenumărate oportunități.

Mai mult, crede Angelique Delahaye, membră a Comisiei pentru Mediu și Sănătate Publică a Parlamentului European, bioeconomia ar trebui să fie la baza unui nou model pentru sectorul agricol din UE.

Spre exemplu, strategia UE pentru dezvoltarea proteinelor vegetale ar putea nu numai să ofere fermierilor venituri suplimentare, dar ar putea ajuta Europa să își rezolve deficitul de plante proteice și ar reduce importurile de produse agro-alimentare sau nevoia de plante modificate genetic, consideră Delahaye.

La nivel general, este foarte important ca regiunile și fermierii să fie parte a strategiei privind bioeconomia, dar este necesar ca această să asigure sustenabilitatea la nivel social, economic și ecologic, a subliniat Maciulevicius de la CESE.

Din perspectivă europeană, strategiile din diverse arii trebuie conectate, dar industria consideră că UE trebuie să facă mai mult pentru ca UE să devină un lider în bioeconomie.

„Europa ar putea fi liderul acestui sector transformațional… dar ajungem să cumpărăm alimente și tehnologii din China în loc să permitem biotehnologiei să progreseze în UE”, a spus Joanna Dupont-Inglis, director în cadrul EuropaBio, asociație a industriei biotehnologice din UE.

Comunitatea științifică din domeniul biotehnologiei se micșorează, spune ea, pentru că oamenii aleg să plece în țări care permit mai multă inovație.

„Trăim în bioeconomie și nu am putea trăi fără ea”, a spus Dupont-Inglis, adăugând că strategia pentru bioeconomie ar putea duce la reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu 1,2-1,5 miliarde de tone anual.

Nici fermierii nu sunt dornici să piardă trenul. „Agricultorii și cooperativele nu doresc niciodată să piardă parte din producție, dacă o pot exploata în vreun fel. Dezvoltarea bioeconomiei are potențialul de a ajuta fermierii să își valorifice mai bine producția și, în același timp, să ajute la protejarea mediului”, a declarat Pekka Pesonen, secretar-general al Copa-Cogeca, organizația fermierilor europeni.

Și Pesonen a vorbit de legislația instabilă în domeniul biotehnologiei, care „încurcă pe toată lumea” din UE. El a vorbit de companiile din China care cumpără firme europene, dobândind astfel acces la tehnologiile dezvoltate de acestea, iar statele din afara UE pot folosi tehnologii interzise în Uniune.

De aceea, Pesonen insistă pentru un pachet de reformă și mai ales pentru investiții suplimentare în cercetare și inovație și politici de cercetare care să promoveze sustenabilitatea în domeniul agriculturii și silviculturii, domenii de importanță strategică pentru UE.

Dar finanțarea pentru agricultură ar putea fi mai redusă în viitorul buget al UE, iar o reformă a PAC s-ar putea dovedi necesară. Activiștii de mediu consideră că alocarea subvențiilor pentru proprietarii de teren trebuie modificată.

„Producția agricolă trebuie să devină mai inteligentă”, apreciază Harriet Bradley, responsabil cu agricultura și politica bioenergetică a UE în cadrul Birdlife International, care a avertizat că „este nevoie să fim mai atenți cu utilizarea biomasei. Bioeconomia trebuie să fie sustenabilă”.