Managementul integrat al dăunătorilor (IPM) reprezintă un sistem de gestionare a dăunătorilor care își propune să fie cât mai durabil posibil. El oferă fermierilor modalitatea ideală de a lupta eficient împotriva bolilor, dăunătorilor și buruienilor. În Uniunea Europeană, IPM a fost introdus încă din 2009, fiind inclus în Directiva pentru utilizare durabilă.

”IPM se practică în România în diverse grade de mulți ani. Poate nu toate măsurile, dar secvențial cu siguranță”, spune Carmen Botez, director executiv al AIPROM, o asociație care reprezintă aproximativ 80% din piața de produse de protecția plantelor din România.

Ea spune că există ”dificultăți în a adopta IPM în integralitatea sa, și vorbim aici de specificități ce țin de sol, de climă și de cultură”.

”De aceea salutăm posibilitatea ca fiecare țară să își creeze propriul set de instrumente specifice, în felul acesta existând premizele depășirii majorității dificultăților existente”, mai spune Carmen Botez. 

Practicile IPM nu sunt însă atât de răspândite în România, chiar dacă în ultimii 10 ani utilizarea pesticidelor a fost redusă.

Anul trecut, Comisia Europeană a propus ca fiecare stat membru să aibă propriul său obiectiv de reducere a utilizării pesticidelor. România trebuie să reducă folosirea pesticidelor cu doar 35%, mult mai puțin față de alte state europene, precum Italia, Germania, Franța, Spania sau Germania.

Țintele se bazează pe cantitatea medie de pesticide utilizată în perioada 2015-2017. 

Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV), care reprezintă și apăra interesele cooperativelor agricole din sectorul vegetal în relațiile cu administrația publică, autoritățile statului, alte persoane fizice sau juridice, nu e mulțumită de acest procent care ”pune la zid fermierii români”.

România nu se poate alinia la aceste ținte de reducere a pesticidelor fără a avea la dispoziție alternative eficiente de combatere a dăunătorilor, la prețuri accesibile, susține asociația.

Nici ministrul agriculturii, Petre Daea, nu e de acord cu această țintă, ”în lipsa unor date solide despre reziliența sectorului”.

”Preocupările de mediu și de sănătate sunt legitime, dar să nu se piardă din vedere securitatea alimentară, obiectiv primordial al PAC, astfel încât obiectivul de reducere a pesticidelor să nu ducă la scăderea producției europene”, a spus Daea în septembrie anul trecut.

Cursuri pentru fermieri

România are din 2013 un Plan național de acțiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecție a plantelor.

Prin intermediul Planului național de acțiune, autoritățile și-au propus să pună în aplicare sistemul de gestionare integrată a dăunătorilor și să încurajeze introducerea produselor de protecție a plantelor care conțin substanțe active cu grad de periculozitate scăzut, a tehnicilor alternative pentru reducerea utilizării produselor de protecție a plantelor, precum și optimizarea metodelor de control.

În Planul national strategic 2021-2027, adoptat recent, unul din obiective e îmbunătățirea nivelului de cunoștințe și aptitudini pentru fermierii din România, în special pentru cei care dețin ferme de dimensiuni mici și mijlocii.

”Fermierii dețin cunoștințe reduse privind utilizarea rațională a pesticidelor, fertilizatorilor și antibioticelor, e efectelor utilizării pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului. Obiectivul constă în încurajarea dezvoltării și introducerii unei gestionări integrate a dăunătorilor, precum și a unor tehnici sau abordări alternative, pentru a reduce dependența de utilizare a pesticidelor”, se arată în document.

O primă măsură în acest sens apare într-un ordin de ministru aflat în consultare publică.

Prin Ordinul privind sistemul de instruire și certificare în scopul utilizării durabile a produselor de protecție a plantelor se urmărește pregătirea tuturor fermierilor, indiferent de nivelul studiilor absolvite, pentru a putea aplica corect tratamentele fitosanitare la culturile practicate.

Cursul privind utilizarea produsele de protecție a plantelor este obligatoriu pentru fermierii care doresc să aibă în continuare acces la subvenții.

Pesticide periculoase pentru albine

Chiar dacă numărul pesticidelor a scăzut în ultimii ani, autoritățile continua să facă anual derogări pentru pesticide interzise în UE. E vorba de neonicotinoide, acceptate de Comisia Europeană doar în situații exceționale.

Asociații ale micilor fermieri și WWF România consideră că autoritățile române abuzează de această portiță.

În 2020, Comisia Europeană a decis să interzică României și Lituaniei să acorde autorizații de urgență nejustificate pentru pesticide care conțin trei tipuri de neonicotinoide (imidacloprid, clotianidin și tiametoxam), care ar afecta albinele.

Dar România a revenit la această practică în 2021, 2022 și 2023.

Luna trecută, Ministerul agriculturii a emis din nou o serie de autorizații ”de urgență” pentru a permite și anul acesta tratarea semințelor de porumb, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr cu substanțe chimice extrem de toxice pentru albine, mediu și om.

Aceste substanțe (neonicotinoide) sunt interzise în Uniunea Europeană din anul 2018, iar Curtea de Justiție Europeană a decis pe 19 ianuarie 2023 că aceste autorizații (derogări) sunt nelegale și statele membre nu au voie să aprobe folosirea semințelor tratate cu neonicotinoide.

Organizațiile Eco Ruralis, Romapis și WWF solicită retragerea derogării pentru anul acesta și conformarea la hotărârea Curții de Justiție Europene pentru viitor.

Ele susțin că decizia este luată fără consultarea părților afectate, în beneficiul marilor fermieri, deși România este o țară a fermierilor mici.

Decizia e cu atât mai controversată în condițiile în care România e unul dintre producătorii importanți de miere din UE, iar aceste pesticide neonicotinoide sunt toxice pentru albine.

Asociațiile acuză Ministerul agriculturii că an de an invocă ”urgența” și situația excepțională, dar nu s-a preocupat și nu a investit nimic în cercetarea, testarea, încurajarea metodelor alternative – ex. tehnici de management integrat al dăunătorilor (ex. rotația culturilor pe mai mulți ani, controlul biologic, diferite tehnici de cultivare).