Prețul scăzut al laptelui, criza din China și embargoul impus de Rusia asupra importurilor, au determinat Europa să caute noi piețe, susține comisarul european pentru agricultură, Phil Hogan, într-un interviu pentru Tagesspiegel.

Mulți fermieri consideră că sectorul agricol este în prezent pe „marginea prăpastiei”. Mai exact, producătorii de produse lactate se plâng de scăderea uriașă a prețurilor. Vi s-a cerut demisia anterior din pricina unei presupusei lipse de acțiune.  

Președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, s-a adresat în scris asociațiilor producătorilor de lactate cu privire la acest aspect. Însă, am înțeles că producătorii germani de produse lactate s-au confruntat cu dificultăți în ceea ce privește scăderea prețurilor la lapte, pe parcursul anului trecut. Este inevitabil însă să nu existe fluctuații din moment ce sectorul agricol european a fost expus forțelor pieței, odată ce cotele de lapte au fost eliminale.

Toată lumea produce – parțial pe credit – în ciuda tuturor obstacolelor. Totuși, cererea promisă de China rămâne evazivă. 

În prezent, efectele crizei din China își fac simțită prezența, iar oamenii câștigă mai puțini bani. La nivel global, există în prezent un surplus. De asemenea, prețurile bunurilor de larg consum au scăzut. Mai mult, doar embargoul impus de Rusia asupra importurilor i-a costat pe producătorii  agricoli europeni 5,2 miliarde de euro. De aceea, am asigurat în luna septembrie un ajutor financiar pentru agricultorii noștri, cuprinzând aproximativ 500 de milioane de euro, pentru statele membre pentru a ajuta fermierii prin împrumuturi de asistență directă sau cu dobândă redusă. De exemplu, suntem în căutarea de noi piețe de desfacere și de noi acorduri comerciale.

Producătorii de produse lactate spun că toate acestea reprezintă doar o picătură într-un ocean.
Mai sunt multe lucruri de făcut, împărtășesc acest punct de vedere. Acesta este motivul pentru care, în decursul acestei săptămâni, voi convoca o comisie de experți a căror atribuții vor fi de a elabora propuneri privind modul în care fermierii își pot recâștiga poziția în lanțul de aprovizionare agroalimentar.

Oare nu este acest lucru o recunoaștere a faptului că eliminarea cotelor laptelui a cauzat acest efect?
Nu, această problemă este diferită și se referă la o posibilitate de orientare către o piață mai puternică. Centrul acestei probleme constă în modul în care poate fi majorată valoarea adăugată a lanțului de aprovizionare alimentar. Există anumite obstacole în calea acestui obiectiv, precum puterea de piață a anumitor oligopoluri care poate impune prețuri scăzute de cumpărare pentru agricultori. Vom supraveghea mai atent acest aspect din perspectiva concurenței. 

Asta presupune însă timp. Agricultorii sunt îngrijorați în ceea ce privește contracararea falimentului.
Din păcate, chiar și în perioadele în care prețurile de pe piață sunt mai bune, 3,7% din operațiunile agricole se închid anual din cauza pensionărilor și a lipsei de succesori care să preia afacerea familiei. Însă nu avem dovezi că aceste cifre vor crește în prezent. (...) Pot promite agricultorilor că, în viitor, le va fi mai ușor să aplice și să conteze pe sprijinul contribuabililor europeni, datorită birocrației reduse. Astfel, în decusrsul săptămânii viitoare, vor exista unele propuneri legislative cu privire la această problemă. Cu toate acestea, producătorii de produse lactate și de carne de porc trebuie să știe că dificultățile cu care se confruntă vor continua și în următoarele șase luni. Apoi, sper la o normalizare a prețurilor și a ofertelor noastre comerciale, lucru care necesită multă muncă.

Mai mult ca oricând, politica agricolă a UE se bazează pe exporturi, fapt ce cauzează  probleme în țările în curs de dezvoltare.
Aceasta este, în opinia mea, o percepție falsă a politicii UE. De exemplu, succesul nostru în negocierile din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului referitoare la comerțul mondial,  în ceea ce privește acordul SUA de a pune capăt măsurilor de denaturare a comerțului, precum subvențiile la export, a fost o realizare fantastica din punctul de vedere al sustenabilității. 

UE nu a plătit subvenții la export de ani buni.Ce părere aveți de faptul că banii contribuabililor europeni sunt utilizați pentru producția de roșii și carne de pasăre din Africa, distrugând economia locală și, astfel, contribuind la criza refugiaților?

Aș cita exemplul producției de roșii din Ghana. Cota de piață a produselor europene, în special a celor din Italia, a fost în scădere continuă de câțiva ani. Chinezii au 70-80% din cota de piață de acolo.

Sursă: EurActiv.com 

*Interviu realizat de Christopher Zeidler.