Plecat de copil în Germania, Hans Werner Baier s-a întors în țară unde a înființat o fermă de capre, afacere de familie, pentru care a accesat și fonduri europene. Le-a fost foarte greu, dar au mers înainte și își prelucrează produsele fără aditivi.

Hans Werner Baier este un antreprenor din Sighișoara care în urmă cu șapte ani a început proiectul unei ferme de capre și a unei fabrici de lactate în care a investit 7,5 miliarde de lei, bani proveniți din fonduri europene și investiție proprie. Hans Baier s-a născut la Sighișoara, dar după Revoluția din 1989 a plecat în Germania.

S-a întors în România după 24 de ani și, alături de soția sa Nicoleta, lucrează acum la ferma de capre care a devenit o afacere de familie. Ferma are în momentul de față 500 de capete, fermierul își produce singur furajele și este foarte atent la bunăstarea animalelor lui. Cu toate că după șase ani ferma nu are încă profit, Hans Baier speră însă ca lucrurile să se schimbe începând din partea a doua a anului 2024.

„Avem o mare problemă să ne finanțăm” susține fermierul. „Atunci când vrei să reînoiești o linie de credit ți se spune că nu poți pentru că nu ai rulaj, dar faptul că firma este un startup și nu poate avea rulaj a fost una dintre cerințele impuse ca să poți aplica la fonduri. Planurile noastre au fost făcute fără a lua în calcul pandemia, inflația, sau robor-ul care a crescut de zece ori între timp, noi am semnat pentru un împrumut cu dobândă de 0,7% și acum este 7%”.

Cu toate probleme întâmpinate, Hans Baier este hotărât să meargă până la capăt: „de la început a fost un learning by doing, dar trebuie să știi foarte clar unde vrei să ajungi.”

Hans Werner Baier, proprietarul fermei de capre de lângă Sighișoara:

„În 2016 a existat această oportunitate de a face un proiect prin fonduri europene, am găsit o firmă care se ocupă de consultanță. Acea firmă ne-a consiliat pe întregul parcurs ale proiectului, care, într-adevăr, a durat destul de mult. De ce capre? În primul rând, îmi plac.

 

În al doilea rând, am vizitat diferite ferme, în diferite țări, și am fost impresionat de ceea ce se poate face pentru aceste animale frumoase. Eu chiar consider că sunt animale frumoase.

A fost foarte greu, mai ales pentru partea de de cofinanțare să găsești finanțare la o bancă mergând cu o idee de fermă de capre.

 

Am semnat contractul de confinanțare cu o zi înainte să expire [termenul] 

Asta, într-adevăr, a fost foarte greu. Am semnat contractul de cofinanțare cu o zi înainte să expire.

Am avut o perioadă când am vrut să renunț, însă eram deja atât de înaintat în acest proiect încât nu am mai putut da înapoi. E un job destul de greu. Nu merge că astăzi faci și mâine nu.

Adică agricultură faci când trebuie să faci dimineața, pe la 5 și jumătate dimineața ajung în fermă și nu știu când plec. Nu sunt doar eu în această poveste.

Nu folosim niciun fel de aditivi, de conservanți, folosim doar laptele de capră

Este o poveste de familie, acolo suntem chiar toți implicați, de la pitic la bunic, toată lumea pune umărul. La fel, Nicoleta, soția mea. La bine și, la foarte, foarte greu.

Sunt născut în România, am copilărit într-un sat alături de Sighișoara, am plecat de copil în Germania, m-am îndrăgostit și am revenit în țară în 2008. Soția mea este sighișoreancă și eu aicea sunt acasă, suntem patru angajați pe partea de fermă suntem, iar pe partea de procesare suntem 2 persoane. În momentul de față avem 500 de capete, sperăm să să mai creștem efectivul.


S0 (masculin): Evident, încercăm să procesăm și să vindem toată produsele noastre. Avem telemea, avem sana, iaurt, chefir, caș, caș clasic, simplu, cu praz diferite mirodenii. Nu folosim niciun fel de aditivi, de conservanți, folosim doar laptele de capră, doar laptele de capră din propria noastră fermă.

Se pot vedea furajele, măciniș de floarea soarelui de porumb și iar aicea cu furaj care este lucernă și fân, dacă mirosiți mirodeniile care le leagă.


Bunăstarea animalelor ar trebui să fie interesul fermierului, nu ceva impus 

În zona noastră temperatura e plăcută, apă, la discreție, mâncare, la discreție. Din punctul de vedere al bunăstării, nu duc lipsă de nimic. Eu cred că bunăstarea animalelor ar trebui să fie și este interesul fiecăruia fermier, fără să ne impună Uniunea Europeană, aceste reguli ar trebui să țină de etică.

Îmi doresc să ajungem la capacitatea fermei de peste 1000 de capete, să îmbunătățim partea de procesare, să fim mai să fii mai eficienți și să obținem profit, să putem plăti furnizorii, să putem avea salarii decente și să ne bucurăm de ceea ce am realizat.
”

To Bee or not to Bee (II) Albinele care uită să se întoarcă de la flori din cauza neonicotinoidelor

Mai mult pe EurActiv »