Lumea se vadă să vadă că se poate construi și ceva la noi, să trăim din ceea ce se construiește și se face la noi, se cultivă la noi.

Povestea fermei

Iuliana și Marcel Cristurean: 

Cred că trebuie să privim în urmă cu 30 de ani, când în gospodăria sau în grădina familiei am început să cultivăm pentru consum propriu legume tradiționale cu semințe de la bunica sau de la vecini. Aici avem un tip de roșii, inima de bou, tradițională care are o vechime din 1970, una din cele mai frumoase roșii și gustoase.

Noi am optat pentru agricultură ecologică, deci semințe sau de la sămânță la borcan și produse sănătoase pentru corp sănătos.

Agricultura ecologică înseamnă a elimina tot ce înseamnă chimic, îngrășăminte chimice, erbicide, pesticide, insecticide, folosim ca și fertilizanți gunoiul de grajd, folosim zeollitul ca și fertilizant de bază și avem o gamă de 20 de etichete produs finit și politica noastră este de la sămânță la borcan. Adică noi semănăm, noi plantăm, noi creștem legumele și apoi le procesăm.

Ferma se întinde pe 20 de hectare, unde avem preponderent șase hectare de legume, 3000 de metri pătrați în spații protejate și avem diferența până la șase hectare în câmp deschis. Lucrăm eu, soția și mai avem trei persoane, pensionari, care atunci când este nevoie vin și ne ajută.

Cea mai mare problemă a fost să spunem forța de muncă, pentru că la o astfel de investiție este destul de greu. Apoi noi tot profitul l-am reinvestit, momentul în care l-am reinvestit a fost nevoie de foarte multe sacrificii. Atât de familie, cât și financiare, să ajungem la performanța pe care o avem acum.

Cu ani în urmă mergeam în Piața Sighișoara și și la supermarketurile din zonă. Acum. de câțiva ani nu ne mai ducem la piață, vin consumatorii la noi și ne fac comenzi și avem și persoane care vin și își culeg ceea ce doresc.

Inițial, am vrut să accesăm un fond european Sapard, a fost destul de greoi, și atunci am optat să facem pe propria cheltuială. Dar, la inițiativa unui prieten, am accesat pe numele soției un fond european destul de mic, de 16.000 de euro, pe tânăr fermier, la țară.

E un pic mai greu să aplicăm pe fonduri europene, pentru că noi suntem o zonă suburbană sau sat aparținător municipiului Sighișoara, unde pe rural nu putem să accesăm; doar cu cofinanțare de 50 sau 40 % sau poate chiar mai mult. Și atuncea e un pic mai dificil. Partea interesantă este că noi suntem certificați bio, suntem și produs montan, dar segmentul de cumpărători e un pic mai dificil pentru că nu putem să avem prețuri la adevărata valoare a produsului bio. Și atunci noi

Îl vindem la prețul de piață, dar ne bucurăm pentru că se vinde foarte bine, având în vedere calitatea produsului. Rândul acesta de roșii l-am plantat special pentru părinții cu copii. Copiii, în momentul în care sunt coapte, vin și recoltează ei și pentru copii este un deliciu să vină să-și culeagă cu propriile mâini, că sunt foarte bune, nu ca să le laud, pentru cei care nu cred, chiar îi invităm în ferma noastră.

Noi ne-am dorit foarte mult aici să fie o fermă pedagogică, adică să construim niște căsuțe unde copiii, alături de părinți, să vină să vadă un cresc plantele, unde cresc legumele pe care noi le consumăm. Am vrut să fie o fermă de familie. Am început-o cu gândul ca tinerii să nu mai plece. Când am venit în Hetiur 1998, lumea a început să plece dincolo.

Rămâneau copiii acasă, părinții erau plecați și noi am vrut să facem ceva. Lumea se vadă să vadă că se poate construi și ceva la noi, să trăim din ceea ce se construiește și se face la noi, se cultivă la noi.