Strategia României face referire extrem de limitat la aspectele reformatoare ale politicii agricole comune, semnalând mai mult nevoia de training în perfecționare în această privință.

Photo 197609566 © - Dreamstime.com

Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu și lung  orizont 2020-2030 - fragmente selectate de EURACTIV.ro -

Prioritățile rezultate în urma consultărilor:

(i) consolidarea  terenurilor,  a  fermelor  și  eliminarea  constrângerilor  de  pe  piața terenurilor (34,4% din participanți)

(ii) creșterea valorificării  potențialului agricol al țării (22,1%) și (iii) reducerea sărăciei rurale (16,5%)

Ce își propunea România prin strategie:

- să valorifice  la  maximum  tendințele  globale  și  europene  favorabile,  precum  și  propriile  avantaje competitive

- să maximizeze oportunitățile și beneficiile pe care le poate obține prin implementarea PAC și prin participarea pe piața UE și a țărilor terțe.

- România va gestiona principalele constrângeri interne și va identifica modalitățile optime de abordare a unor factori externi, cum ar fi schimbările climatice. Sectorul agroalimentar  a avut mult timp nevoie de o viziune pe termen mediu și lung. Atât înainte, cât și după aderarea la UE, sectorul a beneficiat de numeroase inițiative de reformă. Unele dintre acestea s-au îndreptat în direcții divergente (Tabelul 1).

 

Viziunea de la data conceperii strategiei pentru 2020-2030: România va avea un sector agroalimentar durabil și competitiv, centrat pe exportul de produse cu valoare adăugată înaltă, rezistent la provocările globale, care asigură bunăstare și condiții de viață în mediul rural apropiate cu cele din mediul urban.

Agricultura  și  dezvoltarea  rurală  din  România  la  orizontul  anului  2030  vizează atingerea  unui  nivel  de coerență  între  agricultură,  mediu  și  dezvoltare  rurală  prin valorificarea inteligentă și durabilă  a terenurilor agricole, a forței de muncă și a capitalului.  Fermierul  român  din  secolul  XXI  trebuie  să  fie  competitiv.

 

Documentul de strategie menționa:

  • Este nevoie de o viziune care să nu se rezume doar la perioada de programare 2014-2020 a PAC, dar care să stabilească direcțiile generale la care să se alinieze documentele de programare mai detaliate, cum ar fi Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). Deși pune în aplicare PAC, România își definește propria sa strategie în cadrul modelului european de agricultură.
  • Acest model a fost agreat în 1997, pe vremea când UE se confrunta cu noi provocări: creșterea concurenței internaționale din cauza eforturilor de liberalizare, constrângeri financiare asupra bugetului UE, impactul schimbărilor climatice și adaptarea la noile tehnologii. Consiliul Miniștrilor Agriculturii a formulat atunci un set de valori comune: competitivitate, durabilitate, multifuncționalitate și aplicabilitatea în toate regiunile UE.
  • Totuși, în ciuda cadrului comun, modelul european de agricultură îmbracă forme diferite.
  • De exemplu, Franța a urmat o cale a competitivității, determinată mai întâi de puternica integrare a lanțului valoric și de consolidarea fermelor, ceea ce a ajutat-o să devină cel mai mare producător și exportator de grâu din Europa. Ulteror, Franța s-a concentrat din ce în ce mai mult asupra eforturilor sale de a deveni lideră la nivelul produselor cu valoare adăugată mare, care poartă etichetele de calitate emblematice ale Europei (de exemplu, produse tradiționale, produse cu denumire de origine controlată sau indicație geografică protejată).
  • Austria a dezvoltat o viziune bazată pe respectul pentru mediul înconjurător. În consecință, agricultura sa este axată pe multifuncționalitate și este specializată în produse agroalimentare cu valoare adăugată înaltă, în cea mai mare parte produse ecologice. Agricultura și dezvoltarea rurală din România la orizontul anului 2030 vizează atingerea unui nivel de coerență între agricultură, mediu și dezvoltare rurală prin valorificarea inteligentă și durabilă a terenurilor agricole, a forței de muncă și a capitalului.
  • România  își va asigura securitatea alimentară și va deveni un jucător  important în comerțul agroalimentar european și internațional.

Schimbările climatice - efecte

Se preconizează că pe termen mediu și lung schimbările climatice vor afecta din ce în ce mai mult România și sectorul său agricol.

 

  • România va trebui să se aștepte la o creștere constantă a temperaturii medii anuale, asemănătoare cu proiecțiile pentru Europa, care poate varia între 0,5 °C și 1,5 ºC până în 2029 și între 2,0 °C și 5,0 °C până în 2099, în funcție de scenariul global.
  • Este de așteptat ca modelele de precipitații să se schimbe în mod semnificativ și să producă un impact teritorial diferențiat în România.
  • Partea de nord a țării va obține probabil câștiguri de productivitate a culturilor pe termen mediu, dar va fi supusă la inundații mai mari pe timpul iernii și la probleme din cauza lipsei de apă în timpul verii.
  • Sudul și sud-estul României vor fi mai grav afectate, iar valurile de căldură și de secetă vor duce la o scădere generală a productivității și a producției din sectorul vegetal.
  • Mai precis, unele modele climatice prevăd că, în absența acțiunilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, recoltele și randamentele individuale ar putea fi afectate în modul următor:
  • Porumb: într-un scenariu „cald", UE se confruntă cu o posibilă scădere a producției cu 9%, comparativ cu o valoare inițială din 2000, iar acest lucru va afecta în principal Franța, România, Italia, Ungaria și Spania.
  • Într-un scenariu "rece", totuși, România s-ar putea chiar să înregistreze o creștere de 15-20% a producției de porumb.
  • Floarea soarelui: atât în scenariul cald cât și în cel rece, România trebuie să se aștepte la o scădere a producției de floarea-soarelui de până la aproximativ 14% până în 2030. Se preconizează că și alți producători din UE (Bulgaria și Ungaria) vor fi afectați în mod similar.
  • Grâu: România ar putea fi afectată în mod semnificativ în scenariul rece (-25% până în 2030), dar aceasta ar putea beneficia de fapt de o creștere a producției în cadrul unui scenariu cald (7%). Comparativ, un scenariu cald ar afecta Europa de Nord și de Vest (Franța, Belgia, nordul Germaniei, Polonia, Lituania) și ar favoriza țările din sud, în timp ce un scenariu rece ar afecta cel mai semnificativ Polonia și anumite părți ale Germaniei.
  • Pentru a putea răspunde numeroaselor preocupări sociale, Politica Agricolă Comună a fost nevoită să se adapteze în mod constant. Istoria PAC arată modul în care prioritățile economice se transformă în priorități sociale, iar apoi în preocupări ambientale.