Planurile naționale acordă prioritate sprijinului economic, în detrimentul măsurilor de mediu

Potrivit unui studiu realizat pentru Parlamentul European, Planurile strategice naționale pentru PAC din majoritatea statelor membre ale UE pun pe primul plan sprijinirea financiară a fermelor, în detrimentul măsurilor de mediu.
Odată cu cea mai recentă reformă a Politicii agricole comune (PAC) a UE, fondurile agricole ale blocului comunitar au fost reorganizate pentru a conferi mai multă responsabilitate statelor membre, fiecare dintre acestea trebuind să prezinte un plan strategic care să detalieze modul în care vor cheltui banii și vor atinge obiectivele-cheie ale PAC.
La șase luni de la intrarea în vigoare a reformei, un nou studiu comandat de Comisia pentru agricultură a Parlamentului European oferă o primă evaluare a acestui așa-numit nou model de furnizare și a eficienței celor 28 de planuri naționale.
În timp ce lista obiectivelor PAC include o serie de cerințe, cum ar fi combaterea schimbărilor climatice și de mediu, reînnoirea generațiilor de fermieri, sănătatea și viabilitatea zonelor rurale, studiul a constatat că, în toate țările UE, Planurile naționale au acordat prioritate obiectivului de securizare a veniturilor agricultorilor.
Planurile strategice naționale „se concentrează pe nevoile economice ale agricultorilor”, ceea ce se traduce „în obiective de mediu și de dezvoltare rurală mai puțin exigente”, concluzionează raportul.
Exigențele legate de mediu „nu sunt consecvente”
„Ceea ce putem spune este că relevanța planurilor individuale de țară este destul de mare în termeni de nevoi economice și, de asemenea, în termeni de securitate alimentară”, a declarat Arndt Müch, unul dintre autori, în timpul prezentării studiului în fața Comisiei pentru agricultură, la sfârșitul lunii iunie.
În același timp, relevanța Planurilor naționale pentru obiectivele de mediu și de dezvoltare rurală este „moderată”, a subliniat el, adăugând că obiectivele de mediu și climatice stabilite de diferite țări ale UE „nu sunt în mod constant ambițioase”. Totodată, Münch a recunoscut că impactul ulterior al planurilor este dificil de evaluat atât de devreme, în special pentru că depinde de adoptarea unor instrumente precum sistemele ecologice nou introduse.
Aceste scheme reprezintă o listă de măsuri opționale privind clima și mediul pe care fiecare țară le stabilește și pentru care agricultorii pot fi remunerați cu bani de la PAC. Însă flexibilitatea acordată statelor membre în aplicarea lor face ca impactul pozitiv al acestora să depindă de capacitatea stimulentelor financiare atașate măsurilor ambițioase de a le face atractive pentru agricultori.
Cu privire la această chestiune, primele evaluări au arătat rezultate foarte diferite. În timp ce, în Slovacia, schemele ecologice au încurajat fermierii la crearea unor suprafețe neproductive fără precedent, în Germania, gradul de utilizare a schemelor de către fermieri a fost cu mult sub așteptări.
Promisiuni fără obligații pentru Pactul Verde
Studiul constată, de asemenea, că, deși multe dintre planuri se referă la modul în care țara va contribui la îndeplinirea obiectivelor din cadrul Pactului Verde al UE, aceste contribuții „nu sunt, în mare parte, cuantificate și specificate”, iar angajamentele nu sunt obligatorii.
Ca urmare a opoziției miniștrilor în timpul discuțiilor privind reforma, obiectivele referitoare la Pactul Verde nu au fost incluse în PAC în mod obligatoriu din punct de vedere juridic. Deși statele membre sunt încurajate să explice în planurile lor strategice cum vor atinge aceste obiective, ele nu sunt obligate să facă acest lucru.
În cadrul prezentării studiului, Mihail Dumitru, director general adjunct pentru Agricultură și dezvoltare rurală în cadrul Comisiei Europene, și-a exprimat dezamăgirea cu privire la faptul că Executivul UE nu a reușit să convingă statele membre să integreze mai bine obiectivele Pactului Verde în planurile lor naționale.
„Problema contribuției la obiectivele Pactului Verde a fost cu siguranță foarte sensibilă în procesul de planificare”, a spus el. „Am încercat în cadrul procesului să obținem mai mult de la statele membre [...], dar nu am avut prea mult succes.”
Studiul oferă, de asemenea, recomandări cu privire la funcționarea noului model, în general - și anume, abordarea conform căreia statele membre trebuie să stabilească detaliile cheltuielilor PAC, urmărind în același timp obiectivele generale la nivelul UE prin intermediul noului Cadru de monitorizare și evaluare a performanțelor (PMEF).
Deși, în opinia cercetătorilor, faptul că acum este posibilă o „evaluare a PAC în ansamblu” reprezintă un pas în direcția cea bună, aceștia văd totuși deficiențe. În special, sistemul de indicatori utilizat pentru a urmări obiectivele „pare incomplet pentru evaluarea obiectivelor specifice, în special a măsurilor climatice și de mediu”, concluzionează studiul.
Comentarii