Vârstnicii și persoanele cu dizabilități închise în azile, centre sau spitale de psihiatrie au caracteristici demografice comune, o stare a sănătății în general mai precară decât restul populației, adesea fără acces la servicii de îngrijire a sănătății de calitate. Cei 17 ani de monitorizare realizată de Centrul de Resurse Juridice și de Asociația Tonal au demonstrat că standardele de igienă sunt inferioare celor întâlnite în comunitate, și adeseori lipsa resurselor și a controlului reduc oportunitățile de spălare sau de dezinfectare a mâinilor, se arată în comunicatul citat.

„Este necesară conștientizarea urgentă a faptului că, în  aceste zile, în aceste minute, persoanele cu dizabilități și vârstnicii care locuiesc în centrele rezidențiale și în azilele din România reprezintă cea mai vulnerabilă categorie socială. Este necesar să înțelegem cu urgență că, în raport cu aceste aproximativ 30.000 de persoane (care locuiesc în aproape 1000 de instituții, unele cu peste 300 de rezidenți, uneori 15 într-o cameră), trebuie instituite măsuri urgente și speciale care să diminueze riscul îmbolnăvirii cu Covid-19”, notează cele două instituții.

„Destinul acestor oameni în societatea noastră este de a fi invizibili. În aceste zile însă, mai mult ca niciodată, din cauza riscului infectării cu coronavirus, granița dintre invizibilitate și deces poate să se estompeze sau să dispară dacă nu sunt mobilizate resurse și nu sunt dispuse măsuri de prevenție adecvate”.

CRJ și Asociația Tonal au îngrijorări legitime în privința răspândirii COVID-19 în azilele pentru vârstnici, centrele pentru persoanele cu dizabilități, centrele medico-sociale și în spitalele de psihiatrie. „Focarul oricărei boli transmisibile prezintă riscuri particulare din cauza vulnerabilității populației din aceste instituții și, nu în ultimul rând, din cauza dificultăților create de extinderea focarului într-un context ca acesta. Aceste grupuri de persoane sunt vulnerabile din multe motive, dar mai ales din faptului că își duc traiul atât de aproape unii de ceilalți – în multe cazuri în condiții de supraaglomerare și înghesuite, fără aerisire, fără materiale de igienă și sanitare zilnice”, arată comunicatul celor două organizații.

Acestea susțin că furnizarea serviciilor sociale și medicale rezidențiale și de psihiatrie trebuie să se concentreze atât pe minimizarea riscurilor pentru personalul angajat, cât și pentru rezidenții centrelor.

Anual mor numai în centrele rezidențiale peste 1.500 de oameni și aproape jumătate sunt vârstnici. De multe ori, cauzele deceselor sunt infecțiile căilor respiratorii, iar aceste decese rămân necercetate de organele de urmărire penală. „În situația pătrunderii COVID-19 în aceste centre, numărul deja foarte mare al deceselor riscă să crească exponențial fără a exista certitudinea că toți cei responsabili au luat măsuri de prevenire și de tratare a bolilor”, atrag atenția Centrul de Resurse Juridice și Asociația Tonal.