Peste 11 milioane de euro a fost costul tratamentului marilor arși în străinătate, începând de la ”momentul Colectiv”, pentru că România nu are un centru special destinat acestor pacienți.

Conform datelor furnizate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate la solicitarea News.ro, situația privind sumele pentru tratament de specialitate pentru arsuri, acordat în perioada 07.11.2015 - 04.12.2023, în statele membre UE/SEE/Confederația Elvețiană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, relevă că suma facturată este de 11,6 milioane de euro. Până la 31.10.2020,  această sumă era de 4,801 milioane euro, ceea ce înseamnă că, într-un interval de puțin peste trei ani s-au adăugat aproape 7 milioane de euro, tocmai pentru că România nu are centre pentru tratarea marilor arși.

Din cei 11,6 milioane de euro, suma achitată este de 9,5 milioane de euro, iar cea contestată este de 461.503,69  euro. La momentul decembrie 2023, România datora 1,6 milioane de euro, repreentând sume neachitate și necontestate, conform datelor transmise de CNAS la solicitarea News.ro.

Potrivit aceleiași surse, în 2023, pentru 21 de pacienți cu arsuri au fost emise formulare în vederea tratamentului în străinătate, iar în 2024, pentru 18 pacienți au fost emise astfel de documente. Datele pentru anul 2025 nu sunt încă disponibile.

În urmă cu cinci ani, exceptând anul 2015, când, ca urmare a incendiului din Colectiv, numărul total al pacienților care au beneficiat de tratament în străinătate a fost 36, în anii care au urmat, inclusiv 2020, numărul persoanelor cu arsuri tratate în străinătate a fost, în general, sub 10, așa cum indică datele furnizate la acel moment News.ro.

CNAS a explicat pentru News.ro și care este procedeul tehnic de decontare către spitalele din străinătate a sumelor necesare tratării și recuperării pacienților cu arsuri

”Având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, asigurații din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România au dreptul la libera circulație și la servicii medicale pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii europene/Spațiului Economic European /Confederația Elvețiană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord”, a precizat instituția.       

În funcție de documentele de deschidere de drepturi emise de Casa de asigurări de sănătate, persoana asigurată poate beneficia pe teritoriul unui alt stat membru al UE/SEE/Conf. Elvețiană/UK, după caz: de servicii medicale devenite necesare, acordate în baza cardului european (CEASS); de tratament planificat ce nu poate fi efectuat în timp util în nici o unitate sanitară din România (exemplu: persoanele cu arsuri, afecțiuni grave, etc.), acordat în baza documentului portabil S2 (fost E112); de toate serviciile medicale de care beneficiază orice asigurat din statul membru respectiv, acordate în baza documentului portabil S1 (S1 se eliberează pentru persoanele salariate sau lucrătorii independenți care își desfășoară activitatea în alt stat decât statul competent, când sunt detașați sau în caz de pluriactivitate, lucrătorii frontalieri, pensionari, funcționari publici și membrii de familie ai acestora).       

La nivelul CNAS se regăsesc date privind numărul pacienților beneficiari ai formularelor S2 eliberate de casele de asigurări de sănătate, pentru tratamentul planificat - ARȘI în statele membre UE/SEE/Confederația Elvețiană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Documentul portabil S2 se eliberează doar pentru persoanele care sunt asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.       

Documentul portabil S2 nu acoperă:       

a)    costurile suplimentare cum ar fi: cheltuielile aferente transportului în statul de tratament, inclusiv transferul cu aeronave destinate intervențiilor medicale de urgență, cheltuielile de cazare, respectiv costurile pe care un asigurat din statul membru de tratament aflat în condiții similare, le suportă conform legislației acestui stat ( ex.coplăți);       

b)   cheltuielile pentru tratamentul acordat în cazul accidentelor de muncă și al bolilor profesionale;       

c)    cheltuielile pentru tratamentul neasiguraților.               

Cheltuielile ocazionate de acordarea de servicii medicale asiguraților sistemului asigurărilor sociale de sănătate din România, aflați pe teritoriul unui alt stat membru al UE/SEE/Confederația Elvețiană/Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, sunt rambursate de către casele de asigurări de sănătate în calitate de instituții competente (România ca stat membru debitor), instituțiilor de securitate socială de la locul de ședere sau reședință din statul membru creditor, prin intermediul instituțiilor de legătură (CNAS – pentru România).       

Procedura de rambursare este reglementată potrivit art. 35 și 41 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 66-68 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Deciziei nr. S11 din 9 decembrie 2020 a Comisiei Administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială, privind procedurile de rambursare pentru punerea în aplicare a articolelor 35 și 41 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și presupune o relație bilaterală între statul membru creditor și statul membru debitor.   

Rambursarea se efectuează pe baza formularelor europene E125/S080 „Extras Individual privind Cheltuielile Efective” (facturi) care sunt transmise de către organismul de legătură din statul de tratament către CAS prin intermediul CNAS, în calitate de organism de legătură pentru România. Acestea din urmă au obligația verificării acestor formulare, pentru cele validate urmând să se efectueze plăți către statele creditoare.

Legislația comunitară sus-menționată reglementează termenele pentru înaintarea facturilor, de plată sau de contestare a acestora, respectiv motivele/condițiile în care statul membru debitor poate respinge facturile respective. Astfel, termenul de înaintare a facturilor ce au drept obiect contravaloarea serviciilor medicale acordate într-un an este de 12 luni de la expirarea semestrului calendaristic în care sumele respective au fost înregistrate în conturile instituțiilor creditoare din statele membre. Termenul de decontare prevăzut de legislația europeană pentru aceste servicii este de 18 luni de la data intrării documentelor la CNAS, pentru formularele acceptate, și de 36 de luni dacă sunt contestații.