Documentul Guvernului de la Londra spune că un cadru general al viitorului acord cu UE trebuie să fie agreat cu comunitatea europeană până la summitul din iunie, astfel încât negocierile să poată fi finalizate până în septembrie, scrie EURACTIV.com.

În iunie, cabinetul britanic ar putea decide, dacă nu se ajunge până atunci la o înțelegere, ca atenția autorităților din Londra să se mute dinspre negocierile cu UE spre pregătirile interne pentru finalizarea perioadei de tranziție post-Brexit.

Boris Johnson a spus deja că Londra nu va cere extinderea perioadei de tranziție post-Brexit, care se va încheia la 31 decembrie 2020. Dar probabilitatea ca un acord cu UE să fie încheiat înt-o perioadă atât de scurtă este extrem de redusă, au avertizat atât negociatorii europeni, cât și observatori externi.

Dar, dacă UE și Marea Britanie nu semnează un nou acord până la sfârșitul perioadei de tranziție, britanicii ies din piața unică și relațiile comerciale dintre cele două părți vor fi guvernate de regulile Organizației Mondiale a Comerțului.

Guvernul britanic își dorește un acord cuprinzător cu UE, fără tarife vamale și cote de export și cu o recunoaștere a legislației privind serviciile financiare. Dar Boris Johnson nu dorește ca Marea Britanie să respecte regulile pieței unice și vrea să evite extinderea jurisdicției Curții Europene de Justiție asupra pieței britanice.

De cealaltă parte, negociatorul-șef al UE, Michel Barnier, a avertizat că britanicii nu se pot aștepta la acces fără restricții la piața unică dacă nu va oferi garanții că nu vor fi probleme de concurență neloială.

UE nu va încheia „cu orice preț” un acord post-Brexit cu Regatul Unit, a spus Barnier, precizând că negocierile privind viitoarea relație comercială între Bruxelles și Londra vor fi „complexe, solicitante și dificile”.

O primă rundă a tratativelor dintre echipele de negociatori ale UE și Londra va începe luni și este prevăzută să dureze patru zile, până în vară urmând să aibă loc mai multe întâlniri de acest fel.

Marea Britanie vrea condiții similare cu cele acordate de Uniunea Europeană Canadei, Coreei de Sud și Japoniei, dar UE a atras atenția că situația este diferită la nivelul standardelor în contextul proximității geografice dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie.