Încă nu a sosit sfârșitul austerității monetare în zona euro, dar se apropie. Banca Centrală Europeană (BCE) a anunțat joi pentru a șaptea sesiune consecutivă o majorare a ratei dobânzii cu 0,25 puncte, ducând rata depozitelor la 3,25%, cea mai mare din 2008, înainte de marea criză financiară. Cu toate acestea, această rată este o încetinire. Începând din iulie 2022 și până acum, instituția de la Frankfurt și-a majorat ratele cu 0,75 puncte de două ori și cu 0,50 puncte de patru ori.

Cu o veste rea și una bună, Christine Lagarde, președintele BCE, a încercat, în timpul conferinței sale de presă, ceea ce ea însăși numește un „exercițiu de echilibristică”. Pe de o parte, inflația rămâne prea mare; pe de altă parte, economia este acum la ralenti. Între cele două tendințe, mandatul BCE este de a reduce inflația la 2% "într-o manieră rapidă". Ea încheie o acțiune moderată, cu doar 0,25 puncte în sus, dar un mesaj mai dur: "Nu luăm o pauză, mai este mult de parcurs”.

Spre deosebire de Rezerva Federală (Fed, banca centrală a SUA), care și-a majorat rata dobânzii cu doar 0,25 puncte (la 5,25%) și a lăsat să se înțeleagă că se va opri aici, BCE "nu a terminat încă”.

Cât de departe va merge? Economiștii dezbat: 3,5%, 3,75% sau 4%? Doamna Lagarde refuză să avanseze un procent, subliniind că nu deține o „cifră magică” și promițând că va acționa doar în funcție de următorii indicatori economici. Cu toate acestea, precizează că BCE intenționează să continue să restrângă inflația: "Ratele-cheie [vor] fi stabilite la niveluri suficient de restrictive (…) atâta timp cât este necesar. Nu se pune încă problema să slăbim menghina”.

"Ciclul de creșteri se apropie de sfârșit"

În același timp, pentru a accentua restricțiile monetare, BCE va accelera și reducerea enormului său portofoliu de obligațiuni de 5.000 de miliarde de euro. Titlurile au fost achiziționate începând cu 2005, tocmai pentru a reduce în continuare ratele dobânzilor și a lupta împotriva riscului de deflație.

Din martie, Banca Centrală a început să-și reducă stocul, până la 15 miliarde de euro pe lună. Din iulie, anunță că rata ar trebui să crească la 25 de miliarde de euro.

"În acest ritm, va dura doisprezece până la cincisprezece ani pentru a ajunge la zero”, a spus doamna Lagarde.

Piețele financiare, care s-au mișcat cu greu după acest anunț, dar și analiștii, par să aprecieze că BCE se apropie de finalul "austerității” sale monetare. "Această moderare [a creșterilor ratelor] sugerează că ciclul creșterilor se apropie de sfârșit”, a declarat Bruno Cavalier, economist la Oddo BHF, un grup de gestionare a activelor. "Credem că BCE va înceta să majoreze ratele în această vară”, confirmă și Frederik Ducrozet, director de cercetare economică la Pictet Wealth Management.

Din vara lui 2022, instituția monetară europeană se luptă cu cea mai violentă creștere a inflației din zona euro, după patru decenii de calm. După ce a atins un vârf de 10,1% în noiembrie, inflația a scăzut la 7% în aprilie. Deocamdată acestea sunt efecte mecanice: prețurile la gaze și petrol au scăzut, iar blocajele din lanțurile de producție se atenuează, mai ales după redeschiderea economiei Chinei, în luna ianuarie.

Pe de altă parte, creșterea prețurilor se răspândește treptat în întreaga economie. A afectat mai întâi alimentele, cu o creștere de 14% pe an în aprilie. S-a trecut apoi la prețurile mărfurilor, iar astăzi ajunge la servicii. Revenirea la ținta de 2% pare încă departe.

În fața acestui șoc, BCE a implementat cea mai violentă austeritate monetară din istoria sa. În nouă luni, și-a majorat ratele dobânzilor cu 3,75 puncte, de la −0,5% la 3,25%. Fed, la rândul său, a făcut o creștere de 5 puncte, dar a început cu trei luni mai devreme, în martie 2022. Trebuie să ne întoarcem înainte de crearea zonei euro, în anii 1980, pentru a găsi creșteri atât de rapide ale ratelor.

Problema unei astfel de acțiuni este că efectele sale nu sunt imediate. De obicei, este nevoie de (între) șase luni și un an pentru ca creșterile ratei dobânzii să treacă în economia reală. De obicei, pașii sunt următorii: BCE mărește rata, care este apoi transferată la banci, care oferă apoi împrumuturi gospodăriilor și întreprinderilor la dobânzi mai mari. Timpul în care cei din urmă decid să contracteze sau nu un împrumut – de exemplu, reducându-și investițiile sau renunțând la o ipotecă – este de  câteva luni.

Această întârziere în efecte înseamnă că BCE trebuie să se uite în continuare în oglinda retrovizoare. Face acest lucru în special prin realizarea unui studiu privind împrumuturile bancare la fiecare trei luni. Cel mai recent, publicat pe 2 mai, indică faptul că creditarea a scăzut brusc în zona euro. "Solicitările de împrumuturi corporative sunt într-adevăr scăzute”, ne spune Lagarde.

Și companiile confirmă: "Nu pentru că nu vrem să ne împrumutăm, ci din cauza nivelului ratei dobânzilor”. Ceea ce rămâne incert, adaugă șefa BCE, sunt efectele exacte ale acestei scăderi a creditării asupra economiei reale. 

Creștere lentă

În același timp, creșterea în zona euro este lentă. În primul trimestru a fost de doar 0,1%, evitând cu puțin recesiunea, după un al patrulea trimestru cu creștere de 0%. În timp ce prețurile mai scăzute la energie și normalizarea comerțului global au dat un impuls, gospodăriile sunt încă sufocate de șocul inflației. Consumul este în scădere și încă nu a revenit la nivelul de dinainte de pandemie, cu excepția Statelor Unite.

În aceste condiții, riscul pentru BCE, ca și pentru toate băncile centrale, este dublu.

"Fie cresc ratele drastic până provoacă o recesiune, făcându-le țintele criticilor și riscând subminarea independenței; fie nu îndrăznesc prea mult, și atunci inflația ar putea deveni permanentă, fapt care ar duce la o factură mult mai ridicată mai târziu”, crede Stephen King, consilier economic la HSBC și autor al unei cărți despre inflație (We Need to Talk About Inflation, Yale University Press, 2023). Echilibrul rămâne extrem de delicat.

Sursa: RADOR