Germania își propune să-și decarbonizeze complet producția industrială până în 2045, dar, în condițiile în care prețul carbonului în UE se situează în prezent la aproximativ 100 de euro pe tonă, investițiile în procese de producție curate nu sunt încă competitive, scrie EURACTIV.

Schema germană „contracte de carbon pentru diferență” (CCfD) își propune să reducă acest decalaj.

„Cu acest instrument modern de finanțare, stabilim standarde internaționale și ne asigurăm că fondurile ajung acolo unde sunt necesare pentru transformarea industriei și aduc cele mai mari beneficii”, a declarat Robert Habeck, ministrul economiei și acțiunii climatice, când a prezentat schema la Berlin pe 5 iunie.

„Este un instrument nou”, a menționat el, spunând că o măsură similară a fost implementată doar în Olanda.

Companiile care aplică pentru schemă trebuie să prezinte un preț al CO2 care să le permită să dezvolte o producție curată, rămânând în același timp competitive față de companiile rivale care folosesc combustibili fosili.

Un producător de oțel care trece la hidrogen verde, de exemplu, poate necesita un preț CO2 de 300 de euro pe tonă pentru a fi competitiv, ceea ce înseamnă că ar fi nevoie de 200 de euro din subvenție de stat pentru fiecare tonă de CO2 care nu e produsă.

Începând cu 8 iunie, se deschide depunerea dosarelor pentru sectoare industriale precum industria cimentului, oțelului, produse chimice, sticlă și hârtie. Guvernul speră să poată atribui contractele finalizate în decursul unui an după un proces de licitație competitivă.

„Nu este vorba doar despre marile sectoare industriale din Germania, ci și despre participarea cât mai mare a IMM-urilor germane. Condiția prealabilă pentru aceasta este ca producția să aibă loc într-o manieră neutră din punct de vedere climatic”, a spus Habeck.

Neutru din punct de vedere climatic, în acest caz, înseamnă funcționarea cu energie electrică 100% regenerabilă și utilizarea hidrogenului, conform taxonomiei verzi a UE.

În special, aceasta înseamnă că utilizarea hidrogenului derivat din gaze fosile cu captarea și stocarea ulterioară a carbonului (CCS) va fi și ea eligibilă pentru sprijin, o decizie care ar fi fost impusă de Christian Lindner, ministrul liberal de finanțe. 

Hidrogenul verde, produs cu energie electrică din surse regenerabile, va primi totuși subvenții mai mari, spune guvernul.

Se estimează ca schema să economisească 350 de milioane de tone de CO2  – o treime din cantitatea pe care industria germană trebuie să o economisească pentru a atinge țintele de  neutralitate climatică.

50 de miliarde de euro în 15 ani

CCfD-urile sunt acordate pe o perioadă de 15 ani și vor avea un preț de aproximativ 50 de miliarde de euro. 

Experții au îndoieli în legătură cu capacitatea guvernului de a rezista lobby-ului industriei în numele competitivității continue odată ce „prețul de grevă” este atins. Instrumentul în sine este în mare parte netestat și a fost propus pentru prima dată în 2017.

În timp ce Berlinul așteaptă aprobarea Comisiei Europene privind ajutorul de stat, Habeck și-a exprimat optimismul că acesta va fi aprobat.

„Suntem în contact permanent și nu am prezenta schema dacă nu ar exista aprobarea de bază”, a spus Habeck.

Spre deosebire de schemele tradiționale de sprijin pentru industrie, care ajută la investiții, CCfD-urile Germaniei vor acoperi cheltuielile de funcționare (OPEX), a mai menționat Habeck.

Finanțarea cheltuielilor de funcționare în afara unei crize acute este o noutate pentru Europa, deoarece teama de a fi folosită abuziv sau de a înăbuși inovația a determinat Bruxelles-ul să o interzică complet. În schimb, schemele UE susțin în mod tradițional investițiile inițiale (CAPEX) pentru a sprijini inovarea.

Dar Legea SUA pentru Reducerea Inflației de 300 de miliarde de dolari, o schemă majoră de sprijinire a industriei, a schimbat această paradigmă.

„Asociem cu acest instrument nu numai protecția climei, ci și un răspuns la Actul american de reducere a inflației”, le-a spus Habeck reporterilor.