Precizările BOR vin, potrivit unui comunicat de presă, după ce se tot "vehiculează în ultimul timp tema impozitării Bisericii, ca și cum aceasta împreună cu toate celelalte culte religioase din România nu ar plăti impozite". 

În esență, BOR precizează că este vorba despre raportul stat – culte religioase, nu doar despre raportul stat – BOR.

"Acest raport este perfect fundamentat constituțional.Biserica Ortodoxă, ca orice alt cult religios din România, plătește impozite conform legii. Singurele venituri ale cultelor religioase din Romania care sunt scutite de impozitare sunt doar cele provenite din vânzarea obiectelor & cărților de cult și cele provenite din contribuții (nu taxe!) pentru anumite servicii religioase, care NU sunt activități comerciale", se arată în comunicatul de presă.

Fondurile provenite din aceste surse, menite să sprijine autofinanțarea (la fel de reală ca finanțarea parțială de la stat), rămân exclusiv în circuitul intern și sunt reinvestite în întreținerea și repararea lăcașurilor de cult, precum și în ampla operă caritabilă cu enorme beneficii pentru comunitate.

Cultele religioase au un statut fiscal similar cu al ONG-urilor, partidelor politice, sindicatelor, universităților, adică fondurile care circulă în interiorul organizației sunt menite să consolideze organizația și să înlesnească buna ei funcționare.

Biserica Ortodoxă Română mai spune că plătește impozit pe clădiri și terenuri aflate în folosință, pe salariile angajaților (personal clerical și neclerical), precum și pe orice venit obținut dintr-o activitate cu caracter economic, dacă fondurile rezultate din acea activitate nu sunt direcționate către opere social-filantropice, religioase, educaționale și culturale.

Ce mai transmite Bisrica:

În spațiul public, știrile de tipul „Biserica nu plătește impozite” (o temă neacoperită de realitate, deci un neadevăr), ignoră o uriașă evidență formulabilă onest astfel:

statul(!), din rațiuni bine gândite, nu impozitează Biserica/ cultele religioase în legătură strictă cu obiectele & cărțile lor de cult și contribuțiile benevole ale credincioșilor, venituri reinvestite în activități menite să susțină bisericile și activitățile sociale ale acestora profund benefice pentru societate.

Știrea falsă că Biserica nu ar plăti impozite transferă astfel nedrept asupra Bisericii mandatul exclusiv al statului însuși, în acest caz monopolul acestuia asupra fiscalității.

Niciun stat democratic prin reprezentații săi înțelepți nu-și sufocă fiscal partenerii sociali cei mai fideli, precum cultele religioase, a căror calitate morală a fost probată concret și consistent în perioade de criză socială, așa cum a fost și cea de pandemie, perioadă de doi ani în care numai BOR a contribuit social-filantropic inclusiv la ajutarea persoanelor și instituțiilor medicale afectate de pandemie cu o sumă de peste 80 de milioane de euro.

Relația rațională stat – culte religioase reflectă astfel relația statului democratic cu proprii săi cetățeni, în primul rând cu cei mai implicați civic dintre aceștia.