Conform deciziei CJUE din 16 iulie 2015 în cauza C-172/2014: Articolul 101 alineatul (1) litera (c) TFUE trebuie interpretat în sensul că acorduri de împărțire a clienților precum cele încheiate între fonduri de pensii private în cauza principală constituie oînțelegere care are un obiect anticoncurențial, fără ca numărul de clienți vizați de aceste acorduri să poată fi relevant în scopul aprecierii condiției referitoare la restrângerea concurenței în cadrul pieței interne.

Consiliul Concurenței a transmis printr-un comunicat de presă că: "CJUE a confirmat că fondurile de pensii private din  România  au încălcat normele UE în domeniul concurenței, așa cum a constatat Consiliul Concurenței din România în 2010, în urma unei investigații derulate pe această piață.”

Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 iulie 2015 dă dreptate Consiliului Concurenței pe un subiect care a fost viu disputat de către juriști și economiști: dacă încercarea unor companii private (administratorii de fonduri private) de a rezolva prin acord direct între ele o problemă care apăruse ca urmare a unei legislații deficitare, la momentul începerii aderării la fondurile private de pensii, reprezintă sau nu o înțelegere anticoncurențială. Aparent, administratorii fondurilor private de pensii nu au facut nimic rău și nimeni nu a fost prejudiciat atunci când aceștia au căzut de acord că aderenții care formulaseră cereri la 2 sau mai multe fonduri să fie alocați până la urmă în proporții egale între fondurile respective. Există însă o problemă și administratorii acestor fonduri - firme cu experiență mare în piață - ar fi trebuit să o sesizeze: acestea au substituit voința lor voinței exprimate de către aderenți, ceea ce este interzis de regulile de concurență, chiar și atunci când voința aderenților este contradictorie, așa cum era situația atunci. Administratorii fondurilor de pensii private, în același timp concurenți în ceea ce privește atragerea a cât mai mulți aderenți la fiecare fond în parte, nu aveau voie să rezolve prin acord direct între ei o problemă care putea fi rezolvată doar de către autoritatea de reglementare a pieței respective. Din punct de vedere al valorii de precedent, decizia CEJ din 16 iulie 2015 este importantă deoarece clarifică faptul că în cazul încălcărilor prin obiect a interdicției acordurilor anticoncurențiale, nu are nicio relevanță amploarea încălcării în ansamblul pieței, revenind astfel intreprinderilor obligația de a da atenția cuvenită respectării acestei interdicții.

a declarat în exclusivitate pentru EurActiv.ro, avocatul Valentin Mircea, doctor în dreptul concurenței, fost vicepreședinte al Consiliului Concurenței.

Consiliul Concurenței a amendat, în anul 2010, cu peste 5,2 milioane lei (aproximativ 1,22 milioane Euro) 14 companii care au participat la o înțelegere anticoncurențială pe piața  administrării private a fondurilor de pensii obligatorii (Pilonul II) din România. Înțelegerea a vizat așa numitele „dubluri” (participanții înregistrați cu doua acte de aderare la fonduri de pensii  diferite),  în  perioada  de aderare inițială la fondurile de pensii administrate privat.

Instanțele au pronunțat soluții diferite, pentru companiile participante la înțelegere: în unele situații au menținut sancțiunile, iar în altele le-au anulat. Ca urmare, ne-am adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene, având în vedere că rolul acesteia este de a îndruma instanțele naționale în interpretarea legislației comunitare. CJUE a confirmat interpretarea noastră. Sperăm că aceste clarificări vor ajuta Înalta Curte de Casație și Justiție în formularea soluțiilor irevocabile pentru cazurile aflate pe rol

a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.

În acest context, al litigiilor aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect  anularea amenzilor aplicate, instanța supremă a dispus sesizarea CJUE, în vederea obținerii unor clarificări din partea  acesteia  cu  privire  la noțiunile de restrângere „prin obiect” și de afectare semnificativă a concurenței.

Contextul economic și juridic în care se înscrie această înțelegere, CJUE a reținut că legislația națională impunea obligativitatea aderării persoanelor vizate la unul dintre fondurile de pensii private autorizate în  acest scop. Această aderare devenea validă din punct de vedere legal doar la momentul înregistrării sale la CNPAS. Totodată, persoanele care s-au înscris la mai mulți administratori ai unor asemenea fonduri nu au efectuat o aderare validă și trebuiau repartizate între aceste fonduri, în mod direct proporțional cu numărul de persoane a căror aderare fusese validată pentru fiecare dintre fondurile respective.

Hotărârea CJUE pronunțată în Cauza C-172/14 ING Pensii a validat susținerile Consiliului Concurenței, stabilind că acordurile de împărțire a clienților încheiate  între  fondurile  de  pensii  private în  cauza principală constituie o înțelegere care are un obiect anticoncurențial, fără ca numărul de clienți vizați de aceste acorduri să poată fi relevant în scopul aprecierii condiției referitoare la restrângerea concurenței în cadrul pieței interne.

Avocatul General Nils Wahl a avut de asemenea o opinie în cauza (C-172/14) ING Pensii, a confirmat poziția Consiliului Concurenței, în sensul că acordurile încheiate între administratorii fondurilor de pensii administrate privat pentru repartizarea persoanelor care au semnat mai multe acte de aderare au denaturat concurența pe piața pensiilor private obligatorii.