Aceasta nu este o imagine cu care Turcia nu este obișnuită. Cu toate acestea, AKP (Partidul Justiție și Dezvoltare, aflat la guvernare - n.r.), care vrea să afișeze în continuare în vitrină discursul „Nu ne-am predat FMI-ului. FMI nu mai poate trece pe ușă", încearcă să scape de recesiunea economică implementând un program despre care nu spune nimic. Se numește programul FMI!, comentează publicația turcă Cumhuriyet.

În esență, acest program este foaia de parcurs impusă de companiile multinaționale, pe care AKP a început să o implementeze în ziua în care a venit la putere! 

Ca să înțeleagă mai ușor și frații mei din AKP, să dau un exemplu din Özal (fost președinte al Turciei - n.r.), scrie jurnalistul Mustafa Balbay.

Turgut Özal, al 8-lea președinte al Turciei, a fost secretar general al guvernului Demirel, care era la putere înainte de lovitura militară din 12 septembrie 1980. Din această poziție, el este cunoscut drept arhitect al măsurilor economice din 24 ianuarie 1980, care au devalorizat lira turcească, au anticipat transformarea Turciei într-o piață pentru companiile multinaționale și au erodat într-o mare măsură statul social.

A urmat lovitura de stat din 12 septembrie. Organizatorii loviturii de stat doreau ca amiralul în retragere Bülent Ulusu să formeze un guvern. Turgut Özal a fost viceprim-ministru însărcinat cu economia în guvernul Ulusu. Özal a pus în aplicare măsurile din 24 ianuarie, al căror arhitect fusese chiar el. Apoi au avut loc alegerile generale din 6 noiembrie 1983. Din noua poziție de premier, Turgut Özal a continuat să aplice măsurile decise pe 24 ianuarie 1980.

A trecut vremea iar conceptul de management economic s-a menținut pe busola multinaționalelor.

Trebuie să acceptăm faptul că Erdogan l-a depășit pe Ozal. Dat fiind că în perioada lui Ozal opoziția socială era mai puternică, iar Ozal era mai sensibil față de valorile economice ale Republicii decât este Erdogan, nu toate solicitările multinaționalelor au fost îndeplinite.

Nici nu a venit bine la putere AKP că a și închis una dintre cele mai mari fabrici de medicamente ale Turciei, SSK. A vândut la preț de nimic și fabricile de hârtie sau rețeaua Sümerbank. Banii obținuți în urma unor afaceri privatizate au fost mai mulți decât prețul privatizării.

Au vândut totul, iar când nu a mai rămas nimic de vândut, au început o nouă căutare.

Economiștii nu au putut înțelege afirmația lui Erdogan: „Atâta timp cât acest frate al vostru este aici, ratele dobânzilor vor scădea”. Aceiași economiști nu pot înțelege creșterea peste așteptări a ratelor dobânzilor, săptămâna trecută. Ei spun: „Să vedem rezultatele, poate atunci vom înțelege!”.

Dar să privim și spre opoziție...

Nu este suficient să te uiți la această imagine și să spui cât de proastă este economia ... Nu este suficient să-i spună lui Erdogan: „Într-un fel ai spus ieri, în alt fel e astăzi”... Nu este suficient să spui cât de afectați sunt oamenii ... Ce propune opoziția în privința capitulării mascate în fața FMI, a multinaționalelor, a spiritului AKP?

Trebuie spus cu voce tare, clar și convingător.Sau acesta este planul opoziției?

Sursa: RADOR