Și asta, de iarna viitoare. Asemenea scenarii constituie o amenințare pentru democrațiile europene. Deoarece slăbind industria - și locurile de muncă din industrie -, criza energetică favorizează dezvoltarea extremelor, de stânga ca și de dreapta. Un risc cu atât mai mare cu cât țările europene sunt deocamdată incapabile să cadă de acord pe răspunsul colectiv care să ducă la scăderea prețurilor energiei, scrie publicația franceză La Tribune într-un editorial.

Va trece iarna fără întreruperi de electricitate? În mometul în care consumul crește o dată cu sosirea unui val de frig pe tot teritoriul, problema focalizează atenția media, a francezilor și membrilor guvernului, toți cu ochii ațintiți pe aplicația EcoWatt. Acestei temeri din Hexagon, se adaugă o alta, în Europa: aceea de a duce lipsă de gaz timp de mai mulți ani din cauza dificultăților de a găsi alternative la gazul rusesc. Chiar să fie nevoie să se plătească deosebit de scump în mod structural.

Într-adevăr, competiția care se profilează pentru aprovizionarea cu gaz natural lichefiat (GNL) între Europa și Asia - aflată și ea în căutare de gaz pentru a înlocui cărbunele - riscă să provoace "în cel mai bun caz" prețuri de achiziție foarte ridicate pentru a obține contracte, "în cel mai rău caz" o penurie, dacă țările asiatice, cu China în frunte, ar urma să câștige pariul. Și asta, din iarna 2023-2024, a alertat luni Agenția internațională a energiei (AIE), estimând deficitul potențial la peste 6,5% din consumul european total constatat în 2021. E urgent. Nevoile de import net din Asia sunt pe cale să le depășească pe cele din Europa. Când industria dă înapoi, mânia crește și partidele extremiste de asemenea Amenințarea este considerabilă.

Ea ascunde de fapt o alta, mai puțin vizibilă și mai periculoasă, care depășește mizele de suveranitate energetică: cea a unei scăderi a democrației în Europa. Desigur, ea este deja fragilizată o dată cu creșterea continuă în toate țările membre a partidelor extremiste, fie că sunt de stânga sau de dreapta. Dar criza energetică ar putea să-i dea lovitura de grație dacă gazul ar lipsi sau dacă prețurile actuale ale energiei ar urma să devină durabile.

De ce? Pentru că, dacă se confirmă, asemenea scenarii riscă mult să măture industria europeană, și, prin ricoșeu, locurile de muncă din industrie, cea mai bună pavăză față de creșterea nemulțumirilor de care se folosesc extremele de tot felul. Când industria dă înapoi, mânia crește și partidele extremiste de asemenea. Este mărturie creșterea extremei-drepte după anii 1980, marcată de accelerrea globalizării și cortegiul ei de delocalizări. Dar și, de peste un deceniu, a extremei stângi, devenită, în Franța, majoritară pe partea stângă, în detrimentul curentului social-democrat.

Voință de reindustrializare

Ironie a istoriei, această amenințare la adresa industriei câștigă teren în același moment în care reindustrializarea începută în ultimii ani începea să dea roade, în Franța în special, și când Europa începe în sfârșit să conștientizeze importanța acestui sector de activitatre pentru a-și asigura suveranitatea.

Totuși, va putea oare să-și concretizeze ambiția, în situația în care la criza energetică se adaugă amenințarea Inflation Reduction Act (IRA), acest plan de investiții american colosal destinat favorizării producției naționale? Există speranță, dar și motive de scepticism. Răspunsul nu poate fi decât colectiv. Or, dacă țările europene au dat dovadă de solidaritate în timpul crizei sanitare împrumutând în comun pentru a finanța planurile de relansare naționale sau coordonându-și politica de achiziții de vaccunuri, n-au încetat până acum să se dispute pe diferite măsuri ce trebuie luate pentru a duce la scăderea prețurilor energiei (plafonarea prețului gazului, achizițiile în comun...).

Cât despre un "Buy European Act", cum preconizează Franța, pare foarte complicat de pus în practică. Nu numai pentru că se situează la antipozi față de principiile Bruxelles-ului de a pune interesele consumatorului înaintea celor ale muncitorilor. Dar și pentru că este compusă din țări membre care, prin intermediul fiscalității sau dreptului muncii, sunt mai mult concurente decât partenere.

Prin urmare, doar continuarea eforturilor de eficacitate energetică și de dezvoltare în marș forțat a altor surse de energie, în frunte cu regenerabilele și nucleara, par a fi în măsură să oprescă această spirală funestă. Dar având în vedere treapta de depășit în termeni de capacitate  pentru eolian și solar și timpul pentru a construi centrale nucleare, rămâne de văzut dacă democrațiile noastre vor putea rezista până atunci.

Sursa: RADOR