Acest lucru s-ar putea dovedi costisitor iarna viitoare, deoarece o revenire a cererii chineze ar putea duce la înrăutățirea condițiilor pe piață, notează Reuters preluată de EURACTIV.

Cumpărarea de GPL pentru a înlocui fluxurile reduse din Rusia a ajutat blocul să facă față primei ierni a conflictului din Ucraina, Europa importând 121 de milioane de tone de combustibil în 2022, în creștere cu 60% față de 2021.

Dar asta a avut un cost: Europa a cumpărat în mare parte pe piața spot, unde prețurile sunt mult mai mari decât cele negociate în cadrul unor oferte pe termen lung preferate de cumpărători experimentați precum China. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, costul importurilor de GPL s-a triplat în 2022, ajungând la aproximativ 190 de miliarde de dolari.

Analiștii estimează că Europa a efectuat mai mult de o treime din tranzacțiile pe piața spot globală în 2022, de la aproximativ 13% în 2021. O astfel de expunere ar putea ajunge la peste 50% în acest an dacă nu vor fi semnate contracte pe termen lung.

Morten Frisch, partener senior la Morten Frisch Consulting, a declarat că Europa are nevoie la modul ideal de aproximativ 70-75% din aprovizionarea cu GPL prin intermediul unor contracte ferme de vânzare și cumpărare (SPA) pe termen lung.

"Dar, din moment ce lobby-ul verde din Europa a reușit să-i convingă în mod greșit pe politicieni că hidrogenul poate înlocui într-o mare măsură gazul natural până în 2030, Europa a devenit mult prea dependentă de achizițiile pe piața spot și pe termen scurt de GPL", a adăugat el.

O sursă din partea ofertanților a raportat o "deconectare" în timpul negocierilor cu companiile europene între nevoile acestora și mesajele pe care le primesc de la guvernele lor privind clima.

"Unii clienți fac eforturi să înțeleagă ... (întrebându-se) ne oprim de tot în 2030? Există zero emisii nete până în 2040? Această țintă în mișcare ... este într-adevăr bătută în cuie?", a spus sursa.

"Acest lucru face dificilă angajarea în tranzacțiile pe termen mediu și lung, iar asta îi poate lăsa expuși pe viitor pe piața spot".

Securitatea aprovizionării

Asia a continuat să avanseze în cursa pentru aprovizionarea globală limitată de GPL în acest an, înainte ca noi fluxuri să vină pe piață în 2025 și ulterior.

"Preferința lor pentru securitatea aprovizionării le-a permis să continue să susțină noi proiecte, în timp ce cumpărătorii europeni sunt îngrijorați în privința angajării în respectarea obiectivelor privind zero emisii nete", a declarat Felix Booth, șeful operațiunilor GPL la firma  Vortexa. 

Gazul este un combustibil fosil și produce mai puține emisii de dioxid de carbon decât cărbunele, așa că unele state din UE îl văd ca pe o alternativă temporară pentru înlocuirea combustibililor mai poluanți.

Directorul general pentru energie, climă și sustenabilitate al Grupului Eurasia, Raad Alkadiri, a declarat că Europa nu va putea să-și asigure cantități suficiente de GPL pentru a înlocui gazul rusesc atât timp cât UE îl consideră un combustibil de tranziție, deoarece producătorii doresc o piață garantată în Europa pentru următoarele câteva decenii.

Prețurile spot la GPL au scăzut cu peste 82% de când au atins un record de 70,50 de dolari per milion de unități termice britanice (mmBtu) în 2022, după invazia Rusiei în Ucraina.

Dar se așteaptă să crească din nou, cu o vară fierbinte care ar putea reduce nivelurile hidro, o iarnă rece 2023-2024 și o revenire a cererii de GPL din China, toate considerate printre factorii de risc pentru stabilirea prețului.

"Companiile din UE ar trebui să acționeze mai întâi prin semnarea unor serii de acorduri de vânzare cumpărare (SPA) la scară mare, pe termen lung, după modelul chinezesc, pentru a se proteja împotriva oricăror urcușuri și coborâșuri ale pieței globale turbulente de GPL", a declarat Victor Tenev, consultant de afaceri GPL la ROITI Ltd.

Un eșec "ar lăsa UE expusă din nou la piața spot îngrozitor de scumpă".

Tranziție

Principalii producători și comercianți de GPL, inclusiv QatarEnergy, Shell, Chevron și ConocoPhillips, au purtat discuții în ultimele luni în capitalele europene cu privire la încheierea unor unor acorduri privind furnizarea de GPL.

Discuțiile dintre QatarEnergy și guvernul german și companii de top, precum RWE, s-au lovit de un zid din cauza dezacordurilor cu privire la durata tranzacției, au declarat surse din industrie și din cadrul companiei.

În timp ce Qatar încearcă de obicei să semneze contracte cu termene de cel puțin 25 de ani, Germania a căutat un termen de 10 până la 15 ani ca urmare a angajamentelor sale de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, au spus sursele.

"Dacă e cumpărat gaz pentru Germania, nu se poate (încheia un contract) dincolo de 2043, deoarece gazul nu va fi permis în Germania după 2043", a spus o sursă din industria germană.

To resolve the issue, Qatar has offered Germany shorter term contracts of 15 years which would price the LNG at a hefty premium to the longer-term contract, the sources said.

Pentru a rezolva problema, Qatar a oferit Germaniei contracte pe termen mai scurt.

"Nimeni nu vrea să facă un contract pe 20 de ani în zilele noastre și este cea mai proastă idee posibilă atunci când încerci să știi ce se va întâmpla anul viitor", a declarat directoarea financiară a Shell, Sinead Goreman, la o conferință în luna martie.

Shell oferă contracte de furnizare cu "clauze de întrerupere" pentru a permite modificări ale termenului și destinației contractelor pe toată durata acordului de furnizare, cum ar fi o perioadă de trei, cinci sau 10 ani, a spus ea.

"Asta este ceea ce veți vedea din ce în ce mai mult – marii jucători integrați… (fiind) dispuși să își asume acest risc pentru că, în cele din urmă, țările și companiile mai mici vor să aibă flexibilitatea de a spune, ei bine, să vedem cât de repede cresc sursele regenerabile".