Sub numele de cod "Manole" s-a ascuns, înainte de 1989, actualul guvernator al BNR. Informaţia se află în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe, scrie România Liberă.

Turnătoriile sursei „Manole" vizau, în special, diplomați străini de la București, cu care Mugur Isărescu avea contacte constante. Cel mai des întâlniți erau cei americani și britanici.

Potrivit RL, nici colegii lui Isărescu de la Institutul de Economie Mondială nu scăpau de "notele" pe care actualul guvernator BNR le trimitea Unității Militare 0195.

UPDATE:

Reacţia CNSAS

CNSAS a explicat că Mugur Isărescu a făcut obiectul unei cercetări în urma căreia a primit decizie de necolaborare cu Securitatea şi, conform legii de funcționare, nu se mai poate face o reverificare decât la cerere, deoarece Mugur Isărescu a deținut și deține în continuare calitatea de guvernator al BNR și de membru al Academiei Române, relatează Digi 24. 

De asemenea, CNSAS a precizat că noile documente care au fost consultate de jurnaliștii de la România Liberă "au fost transferate către arhiva C.N.S.A.S. după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008". 

Reacția BNR

Banca națională a răspuns acuzelor prin reluarea unor declarații făcute de guvernator într-un interviu recent acordat Jurnalului Național, în care a negat „acuzații similare” făcute de „aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea”.

„În legatură cu acuzaţiile publicate de România Liberă, precizăm că domnul Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, a răspuns recent unor acuzaţii similare în interviul acordat cotidianului Jurnalul Naţional, în data de  20 februarie a.c.  Întrebările referitoare la acest subiect au fost generate de o serie de insinuări apărute repetat în social media”, se arată într-un mesaj transmis de serviciul de relații mass-media al băncii centrale.

La întrebarea reporterului JN „Putea fi considerată activitatea din institut una de poliţie politică?”, Mugur Isărescu a răspuns: „Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea”.

Potrivit RL, într-o "notă" din septembrie 1986, sursa "Manole" vorbește despre un eveniment care i s-a întâmplat chiar lui. Cu această ocazie, "Manole" își menționează adresa de domiciliu: strada Miron Constantinescu, nr. 33, blocul Z11. Într-un alt document al Securității, datat 1979, aceeași adresă îi este atribuită unui angajat al IEM identificat cu numele real: "Isărescu Constantin Mugurel (...), domiciliat în București, Str. Miron Constantinescu nr. 33, bl. Z11".