Judecand dupa statisticile oficiale, Romania pare a avea toate sansele de a juca meciul integrarii mai bine decat Franta sau Italia. A adoptat aproape toata legislatia europeana, iar unii se asteapta sa o si aplice. Suntem pe cale sa doboram recordul in materie de adoptare a legislatiei comunitare. Nu avem incotro, de vreme ce aceasta este conditia esentiala pe care suntem obligati sa o indeplinim daca dorim ca Uniunea Europeana sa isi deschida portile pentru noi. Sita prin care Comisia Europeana cerne performantele Romaniei si Bulgariei este mai deasa decat cea folosita in cazul celor zece state central si est-europene din valul anterior. Uniunea Europeana a inchis ochii si a semnat tratatul de aderare cu Cipru, in ciuda enormelor carente in materie de legislatie comunitara.

Peste 7.000 de standarde europene nu au fost armonizate, iar dintre cele preluate 1.300 nu se aplica. Letonia si Polonia sunt in aceeasi situatie, cu 4.500, respectiv 4.200 de restante. Malta are si ea o problema, raportand neadoptate peste zece mii de pagini, din cele optzeci de mii cate are acquis-ul comunitar. Cat despre tarile membre in formula UE 15, nici nu s-a pus problema conditionarii incheierii negocierilor de aderare de adoptarea integrala a legislatiei europene. De fapt, nici in ziua de azi, cu toate sanctiunile aplicate, Comisia Europeana nu reuseste sa-si impuna autoritatea asupra unor tari ca Franta, Italia sau Germania. Integrarea economiilor nationale ale tarilor membre intr-o piata unica functionala, in care marfurile, persoanele, serviciile si capitalurile sa circule liber - finalitatea urmarita prin adoptarea unor reguli comune (directive, standarde etc.) va mai dura cateva decenii.

In parte, pentru ca sunt tari, ca Polonia sau Ungaria, incapabile sa-si modeleze rapid economia dupa tipare importate, in parte pentru ca state de calibrul Frantei sau Germaniei nu agreeaza ca altii, respectiv Comisia Europeana, sa decida privatizarea marilor companii publice, sistarea ajutoarelor de stat sau politicile sociale cele mai adecvate. Se opun deschiderii pietelor, incercand astfel sa protejeze companiile nationale. In pofida repetatelor atentionari si amenintari venite din partea Directoratului Concurenta, Franta, spre exemplu, continua sa acorde regim fiscal preferential firmelor nationale importante. Sunt 20 la numar si costa anual statul francez 875 de milioane de euro. Sprijinul nu se opreste aici. Guvernul francez ezita sa implementeze directivele europene ce reglementeaza piata utilitatilor publice. Ar insemna o liberalizare a pietei, companiile Electricité de France si Gaz de France pierzand teren in propria tara. Dupa negocieri aprinse cu Comisia Europeana, negocieri in cursul carora francezii au invocat inclusiv argumentul protectiei sociale - o liberalizare a pietei ar duce instantaneu la scumpirea utilitatilor -, acestia au reusit sa amane aplicarea directivei pana in 2007. Acest tip de comportament este un lux pe care nici Romania, nici Bulgaria nu si-l pot permite. In ceea ce le priveste, oricand poate fi invocat, ca handicap in negocierile de aderare, argumentul ca acquis-ul comunitar nu a fost pe deplin implementat. Acest lucru nici nu este posibil, pentru ca orizontul de timp scurt in care se desfasoara negocierile, sapte ani de zile, face ca singura operatiune realista sa fie aceea de adoptare a legilor europene, nu si de aplicare a lor. Danemarcei i-au trebuit peste doua decenii pentru a transpune legile de pe hartie in realitate, iar noi nu suntem danezi.

Boye: "Acquis-ul seamana cu o ceapa"
Capital: Din experienta tarii dvs. in adoptarea si implementarea legislatiei europene, care sunt punctele sensibile ale acestui proces?
Christen Boye Jacobsen: Danemarca a aderat la UE cu trei decenii in urma si trebuie sa va marturisesc ca au fost necesari 25 de ani pentru a ne armoniza legislatia cu cea comunitara.
Am fost implicat direct in acest proces, iar experienta imi da siguranta sa apreciez ca principala problema este economia.
Ca tara, nu poti avea o economie sanatoasa daca legile sunt strambe, nu se aplica sau nu functioneaza, iar indicatorul de apreciere a situatiei reale este coruptia.
Capital: Cum apreciati performantele Romaniei in directia adoptarii si implementarii acquis-ului?
Christen Boye Jacobsen: Acquis-ul este mai complicat decat va puteti imagina, in spatele directivelor europene se afla mecanisme pe care nici tarile membre nu le pot pune in miscare. Prin urmare, tratarea acestui proces intr-o maniera superficiala, ca pe o simpla statistica, nu spune nimic despre ceea ce se intampla cu adevarat. Acquis-ul este ca o ceapa: oricat ai coji-o, vei mai da de o foaie.

Dragan: "Costurile adoptarii acquis-ului nu pot fi estimate"
Capital: Pentru putini dintre noi este evident ca adoptarea acquis-ului comunitar, transpunerea legislatiei UE si adoptarea standardelor europene costa. Pot fi aceste costuri cuantificate?
Gabriela Dragan: In ceea ce priveste adoptarea acquis-ului comunitar, discutam despre un proces complex si de durata. Prin urmare, estimarea unei cifre globale, care sa fie corecta si realista, este dificila. si asta pentru ca o asemenea cifra ar trebui sa includa costurile legate de adoptarea normelor si a politicilor comunitare, precum si pe cele prilejuite de respectarea si implementarea standardelor europene.
Capital: Dificultatea estimarii costurilor globale ale adoptarii acquis-ului exclude posibilitatea realizarii unui deviz al aderarii din aceasta perspectiva?
Gabriela Dragan: Ceea ce putem cuantifica cu relativa exactitate in acest moment sunt costurile legate de cea de a doua componenta, respectiv implementarea standardelor UE in Romania.
Capital: Care este domeniul cel mai costisitor din punctul de vedere al implementarii standardelor europene si cine va plati acest pret al aderarii?
Gabriela Dragan: Conform estimarilor specialistilor, implementarea directivelor de mediu ne va costa, ca tara, 29,5 miliarde de euro. Bugetul public va suporta 20% din aceasta suma, agentii economici 35%, 30% va proveni din fonduri europene si restul din alte surse.

Adoptarea acquis-ului In UE si la noi

Ei raporteaza realitatea...
• Deficitul de transpunere a directivelor UE in legislatiile nationale ale statelor membre este de 2,2%. In ceea ce priveste intarzierile, 134 de directive (9,9%) nu au fost adoptate la timp. In unele cazuri, intarzierile sunt de pana la doi ani.
• Franta este copilul neascultator al UE, cu cele mai multe directive neadoptate, si face echipa cu Grecia, Germania, Italia si Benelux. Danemarca, Spania, Marea Britanie, Irlanda si Finlanda sunt la zi cu adoptarea si implementarea acquis-ului comunitar.
• Intre cele zece noi membre exista diferente importante privitoare la transpunerea legilor UE. Cea mai virtuoasa este Lituania, care a raportat Comisiei Europene adoptarea in totalitate a acquis-ului. La polul opus se situeaza Malta, cu 40% din legislatia europeana trecuta la restante.

... Noi o cosmetizam
• Gradul de concordanta dintre legislatia romaneasca si cea a UE este de peste 73,4%. Aceasta nu inseamna ca legile dupa modelul UE sunt si functionale. Majoritatea exista doar pe hartie.
• Gradul de concordanta a legislatiei romanesti cu acquis-ul comunitar este mai mare la capitolele inchise provizoriu (intre 57% -si 100%), in comparatie cu cele deschise, in curs de negociere (74,7%).

Sursa: Capital