Pregătiți-vă, pentru că situația se va înrăutăți, avertizează Jornal de Noticias din Portugalia.

Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene, și colegii săi, inclusiv Mário Centeno, de la Banca Portugaliei, au arătat în mod clar că vor continua să majoreze ratele dobânzilor în următoarele luni. De ce? Pentru că ei cred (economia este, în multe cazuri, mai curând o chestiune de credință decât orice altceva) că așa vor reuși să controleze inflația și să o coboare la 2%.

Dacă va fi necesar să fie provocată o recesiune, cu distrugerea ulterioară a locurilor de muncă, o vor face. Are vreun sens? Pentru credincioși, da. Pentru alții, nu. De exemplu, Joseph Stigliz, care a câștigat deja un Premiu Nobel pentru Economie, crede că nu.

Stigliz afirmă că ținta de inflație de 2% care este la modă în rândul "șoimilor" care domină băncile centrale este o cifră magică "scoasă din aer", fără semnificație economică; că majorarea prețurilor nu a avut nicio legătură cu cererea (și consumul) în exces, ci cu problemele din lanțurile de distribuție, cauzate de pandemie (iar, în Europa, de o criză energetică care, între timp, s-a domolit); și că problema se rezolvă investind în eliminarea acestor strangulări, iar nu prin sugrumarea celor care au deja frânghia în jurul gâtului.

Nimeni nu se îndoiește de faptul că o recesiune va putea frâna inflația, dar este greu de înțeles de ce cineva ar dori să provoace o mizerie generalizată. Mai mult, o recesiune asociată cu rate mari ale dobânzilor, va conduce multe țări, precum Portugalia, spre o nouă criză a datoriilor (vă mai amintiți ce ni s-a întâmplat în perioada troicii?).

Desigur, îl putem acuza pe Stigliz că, economist fiind, este și un om de credință. Dar trebuie să recunoaștem că el își prezintă argumentele cu mult mai multă empatie decât arogantul bancher central, care stă în turnul său de fildeș de la Frankfurt. La adăpost de orice accident, deoarece suferința este numai pentru plebe, conchide directorul adjunct al publicației, Rafael Barbosa. 

Sursa: RADOR