Este greu de întrezărit avantajele pentru Brazilia - și foarte ușor de văzut pericolul de incapacitate de plată.

Președintele argentinian, Alberto Fernández, a plecat din Brasilia cu motive întemeiate pentru a-și manifesta aprecierea față de partenerul Luiz Inácio Lula da Silva. Pe fondul îmbrățișărilor și saluturilor călduroase, pe ordinea de zi a intrat finanțarea BNDES (Banca Națională pentru Dezvoltare Economică și Socială) pentru comerțul dintre cele două țări, printr-un mecanism care să evite plata în dolari.

Pentru Argentina, linia de credit ar reduce presiunea într-un moment de inflație în creștere și de deficit de valută. Pentru Brazilia, este greu de întrezărit avantajele - și ușor de văzut pericolul de incapacitate de plată, scrie publicația braziliană O Globo.

Este adevărat că nu lipsesc motivele pentru a fi îngrijorați de situația din țara vecină, a treia piață ca mărime pentru exporturile braziliene. Anul trecut, vânzările au totalizat 15,3 miliarde de dolari, în mare parte produse industrializate (o diferență în comparație cu alte țări către care exportăm produse primare). Mai multe companii, în special multinaționale, mențin producția integrată în cele două țări, cu ochii ațintiți pe Mercosul. Diferite componente trec granița în ambele direcții. De aceea, orice dezechilibru din Argentina afectează Brazilia.

Există, totuși, câteva îndoieli cu privire la planul anunțat. Cea mai evident este dacă Lula ar fi acceptat ideea creditului tovărășesc în cazul în care președintele argentinian ar fi fost de centru sau de dreapta. În guvernele PT (Partidul Muncitorilor) anterioare, ideologia a contat mai mult, iar rezultatul a fost dezastruos. Din 1998, BNDES a investit 10,4 miliarde de dolari într-o linie de sprijin destinată exportului de servicii de inginerie.

Cele două țări care au intrat cel mai mult în incapacitate de plată au fost Venezuela (682 de milioane de dolari) și Cuba (238 de milioane de dolari). Împreună, ele încă mai datorează 52 de milioane de dolari. Tocmai cele ale căror împrumuturi au fost dictate de criterii mai curând ideologice decât economice.

O altă îndoială se referă tocmai la înțelepciunea financiară a inițiativei. Inflația anuală argentiniană depășește 100%, iar pesoul se topește în mod clar față de alte valute, inclusiv față de real (moneda braziliană; n. trad.). Contractul de finanțare a exportului este încheiat într-un moment dat, dar vânzarea în Argentina are loc mai târziu. Odată cu creșterea inflației, este sigur că va exista un divorț între cifre. Plata către exportatorul brazilian va fi garantată, dar BNDES nu are de unde să știe dacă va primi ratele de finanțare.

Planul nu prezintă detalii despre garanțiile oferite de guvernul argentinian. Ținând seama de faptul că rezervele valutare ale țării sunt epuizate, va fi necesară folosirea creativității pentru a le prezenta.

Susținătorii liniei de credit pentru Argentina arată că Fondul de Garantare a Exporturilor (FGE), legat de Ministerul Finanțelor, va acoperi eventualele neplăți. Dar a avea o asigurare nu este același lucru cu a nu fi în pericol. În acest caz, factura va fi transferată către toți exportatorii, iar orice ajutor va reveni Trezoreriei.

Merită? Simplul fapt că noua linie de credit începe cu o asemenea îngrijorare este un semn rău. Este adevărat că argentinienii nu au încetat niciodată să facă plăți către BNDES, dar sunt deja la cea de-a 13-a renegociere cu FMI, după nenumărate moratorii.

Secretarul executiv al Ministerului de finanțe, Gabriel Galípolo, spune despre China că și-a finanțat exporturile în Argentina și a cucerit piața. După calculele sale, Brazilia a pierdut aproximativ 6 miliarde de dolari în cinci ani. Mai rămâne de adăugat despre China că este o putere globală, cu un PIB echivalent cu de 11 ori cel al Braziliei și că își poate permite luxul de a-și asuma riscuri pe care dificultățile noastre fiscale nu le permit.

Sursa: RADOR