Proiectul de lege a „achizițiilor clasice”, ce urmează să înlocuiască actualele prevederi legislative de bază în domeniu - Ordonanța nr. 34/2006 - incluzând și prevederile care transpun noile reglementări europene obligatorii, este publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, fiind în procedură de consultare publică până la data de 31 august.

Sorin Fusea, președinte al Asociației Naționale a Specialiștilor în Achiziții, a explicat pentru EurActiv.ro semnificația și posibilele efecte ale noutăților aduse de actul normativ. 

Îmbunătățiri 

• Un aspect pozitiv: faptul că activitatea de comunicare între operatorii economici și autoritățile contractante se va desfășura în principal electronic (online). Spre exemplu, nu mai este obligatoriu, ca până acum, ca ofertele, solicitările de clarificare sau notificările în timpul evaluării ofertelor să fie transmise prin poștă/curier pentru a se proba primirea acestora. Această modalitate de comunicare va deveni deplini operațională din 18 aprilie 2017.

Articolul 64: „Orice comunicare, solicitare, informare, notificare și altele asemenea, prevăzute de prezenta lege, sunt transmise în scris, prin mijloace electronice de comunicare sau, ca excepție, prin alte mijloace decât cele electronice.”

• Procedurile de achiziții vor fi mai transparente. O altă îmbunătățire adusă legislației se referă la necesitatea justificării a ceea ce se dorește confidențial într-o ofertă. Mai exact, ofertantul este obligat să justifice, dacă dorește ca anumite informații din ofertă să rămână confidențiale, cum anume dezvăluirea acestora „ar aduce atingere dreptul de proprietate intelectuală ori industrială, secretului comercial sau principiului concurenței loiale”. (Articolul 57)

Practic, ofertanții nu mai pot cere secretizarea elementelor din ofertă fără o justificare „corespunzătoare”. 

• De asemenea, o mențiune nouă, pozitivă, o reprezintă și posibilitatea ca autoritatea constractantă să organizeze consultări „în vederea pregătirii achiziției și pentru a informa operatorii economici cu privire la planurile de achiziție și cerințele avute în vedere în legătură cu acestea, făcând cunoscut acest lucru prin intemediul unor platforme electronice accesibile pe scară largă, precum și prin orice alte mijloace (Art.137).

În cadrul consultărilor, autoritatea contractantă poate invita experți independenți, autorități publice sau operatori economici. 

Per ansamblu, noua legislație complică într-o oarecare măsură existența autorităților contractante dar, în schimb, face viața ceva mai ușoară pentru ofertanți/contractori, apreciază Fusea. 

Un exemplu în acest sens: posibilitatea ca autoritatea contractantă să facă plăți pentru servicii/lucrări direct în conturile subcontractorilor. „Modificarea este menită, cel mai probabil, să elimine blocajele care pot apărea la plată din cauza contractorului principal. Având această prevedere, plățile către subcontractori nu mai sunt condiționate de decizia exclusivă a acestuia, decizie care ar putea să nu aibă legătură cu stadiul fizic de execuție ci cu interese de moment”, a mai explicat Fusea. 

Sorin Fusea atrage atenția, totuși, asupra faptului că nu au fost făcute publice și normele de aplicare pentru acest act normati. Așadar, multe detalii care ar putea da eficacitate măsurii sunt încă necunoscute, iar acest lucru creează rezerve. „La acest moment nu putem imagina, spre exemplu, modalitatea prin care se vor derula aceste consultări între autoritățile contractante și experți independenți, care vor fi limitările aplicate acestora în urma participarii la consultările cerute de o autoritate contractantă etc”.

Principalele probleme ale actului normativ

• Firmele care subcontractează mai puțin de 5 la sută din valoarea totală pot fi ținute la secret, aceasta este interpretarea uneia dintre noile prevederi. 

La articolul 54 se arată că „Autoritatea contractantă are obligația de a solicita ofertantului/candidatului să precizeze în ofertă ori solicitarea de participare partea/părțile din contract pe care urmează să le subcontracteze și datele de contact ale subcontractanților nominalizați”, ceea ce ar fi în regulă dacă nu ar fi menționată și o excepție. 
Mai jos, la articolul următor, se introduce posibilitatea ca subcontractanții care dețin mai puțin de 5% din valoarea contractului să nu fie declarați. 

„Această excepție deschide practic o portiță pentru sifonarea banilor publici”

- atrage atenția Sorin Fusea. 

Desigur, prevederea menționată nu se regăsește în Directiva europeană pe care actul normativ trebuie să o înglobeze. 

• Conflictul de interese în procedura de achiziții - doar contravenție, nu infracțiune, ca în prezent
  

În vechea legislație, atrag atenția atât Fusea cât și alți experți consultați de EurActiv România, erau incluse 28 de contravenții, pe când în proiectul actual actual faptele care constitui contravenții sunt incluse în cadrul a cinci articole. Mai mult, conflictul de interese, poate cea mai gravă infracțiune în contractele de achiziții publice (care a făcut obiectul a numeroase anchete și sancțiuni, inclusiv din partea instituțiilor europene) este inclus în categoria de contravenții. Sarcinile care revin achizitorilor în identificarea și remedierea acestuia rămân extrem de neclare. 

• O altă modificare importantă care poate crea efecte contradictorii este celebra prevedere prin care se dorește limitarea aplicării criteriului de selecție „prețul cel mai scăzut”.

Articolul 181 spune: „Autoritatea contractantă atribuie contractul de achiziție publică/acordul-cadru ofertantului care a depus oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, care poate fi determinată prin unul din criteriile: prețul cel mai scăzut, costul cel mai scăzut, cel mai bun raport calitate-preț. 

Însă criteriul bazat exclusiv pe preț este eliminat explicit în anumite situații, menționare tot la acest articol: „autoritatea contractantă nu va utiliza prețul cel mai scăzut sau costul cel mai scăzut drept criteriu de atribuire în cazul anumitor categorii de contracte de achiziție publică/acorduri-cadru de lucrări sau de servicii care au ca obiect servicii intelectuale și care presupun activități cu nivel de complexitate ridicat. 

În opinia specialiștilor în achiziții, trecerea la criteriul de atribuire „cel mai avantajos economic” ar necesita un „upgrade” serios și la nivelul autorităților contractante, cele care realizeaza indicatorii pentru punctaj și care efectuează selecția ofertelor. 

„A utiliza niște indicatori relevanți, corecți și care să nu fie ușor de contestat presupune competențe crescute în rândul personalului autorităților contractante”, explică Sorin Fusea. Altfel, anumiți factori de evaluare care s-au utilizat până în prezent, spre exemplu numărul de riscuri care pot fi identificate în executarea contractului, nu asigură selectarea în mod real a celei mai bune oferte. 

Totodată, atrage el atenția, evaluările mai complexe implică niște cunoștiințe de specialitate, la un nivel care să excludă subiectivismul. „În acest sens, considerăm că pachetul salarial al celor care trebuie să facă față unor astfel de provocări trebuie să fie unul corespunzător.”

„În dorința de a fi un partener serios de dialog, ANSA lucrează la propuneri pentru un set de factori de evaluare” care să fie utilizați de către autoritățile contractante când realizează lista de indicatori pe baza cărora se calculează punctajul ofertelor”, a adăugat Fusea. 

Ce spune legislația europeană

Limitarea criteriului „prețul cel mai scăzut” este o recomandare a Comisiei Europene, preluată concret în noua Directivă a achizițiilor clasice: 

În scopul de a încuraja o mai bună orientare către calitate a achizițiilor publice, ar trebui să li se permită statelor membre să interzică sau să restricționeze utilizarea doar a prețului sau doar a costului pentru evaluarea celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic, în cazul în care acestea consideră necesar acest lucru.

Iată cum este formulată în Directiva europeană partea referitoare la criteriile de atribuire a contractelor, care, practic, limitează și mai mult posibilitatea de a folosi numai prețul drept criteriu de selecție.

„(1) Fără a aduce atingere actelor cu putere de lege și actelor administrative de drept intern privind prețul anumitor produse sau remunerarea anumitor servicii, autoritățile contractante atribuie contractele de achiziții publice pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic.

(2) Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic din perspectiva autorității contractante este identificată pe baza prețului sau a costului cu ajutorul unei abordări bazate pe rentabilitate, cum ar fi calcularea costurilor pe ciclu de viață, în conformitate cu articolul 68, și poate include cel mai bun raport preț-calitate evaluat pe baza unor criterii care să includă aspecte calitative, de mediu și/sau sociale, legate de obiectul contractului de achiziții publice în cauză.

Printre aceste criterii se pot număra, de exemplu:
(a)calitatea, inclusiv avantajele tehnice, caracteristicile estetice și funcționale, accesibilitatea, proiectarea pentru toți utilizatorii, caracteristicile sociale, de mediu și inovatoare și comercializarea și condițiile acesteia;
(b)organizarea, calificarea și experiența personalului desemnat să execute contractul, în cazul în care calitatea personalului desemnat poate să aibă un impact semnificativ asupra nivelului de executare a contractului; sau
(c)serviciile post-vânzare, asistența tehnică și condițiile de livrare, cum ar fi data livrării, procesul de livrare și termenul de livrare sau de execuție.”