Comisia Europeană a sesizat Curtea de Justiție a UE în legătură cu o hotărâre pronunțată în Regatul Unit care permite executarea unei hotărâri arbitrale prin care România ar trebui să acorde un ajutor de stat considerat ilegal de UE.

Cazul investițiilor efectuate de Ioan și Viorel Micula în România, și a facilităților primite de aceștia de la guvernul român, are o vechime de aproape două decenii. 

Ca parte a procesului de aderare la UE, România a revocat o schemă de încurajare a investițiilor în 2005, cu patru ani înainte de expirarea sa planificată, pentru a-și alinia legislația națională la normele UE privind ajutoarele de stat. Ioan și Viorel Micula, doi investitori cu cetățenie suedeză, au reclamat că nu au beneficiat pe deplin de schema respectivă, inclusă într-un tratat bilateral de investiții încheiat de România în 2003 cu Suedia. 

În decembrie 2013, o instanță de arbitraj, constituită sub egida Convenției Internaționale pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (ICSID), a pronunțat o hotărâre prin care a constatat că România a încălcat acel tratat bilateral.

Dar Comisia Europeană, în urma unei investigații amănunțite, a decis în 30 martie 2015 că suma plătită de România drept despăgubiri încalcă normele UE privind ajutoarele de stat și a obligat România să recupereze despăgubirile de la beneficiarii hotărârii.

A urmat însă o bătălie juridică complicată, desfășurată în paralel cu o altă procedură deschisă la ICSID, pe care statul român a câștigat-o definitiv la începutul acestui an.

În 2014, beneficiarii hotărârii arbitrale au solicitat recunoașterea acesteia în Regatul Unit. În 2017, Înalta Curte de Justiție (Anglia și Țara Galilor) a respins contestația României privind recunoașterea hotărârii, însă a suspendat executarea acesteia până la soluționarea procedurilor de către instanțele Uniunii Europene.

Totuși, în 2019, Tribunalul Uniunii Europene a anulat decizia din 2015 a Comisiei, astfel că justiția britanică a admis un recurs incident introdus de beneficiarii hotărârii arbitrale împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel și a ridicat suspendarea executării hotărârii în cauză.

Dar Comisia a considerat că Curtea Supremă a Regatului Unit s-a pronunțat înainte ca procedurile privind validitatea deciziei din 2015 a Comisiei să se încheie în instanțele Uniunii.  

În 2022, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a admis un recurs introdus de Comisie împotriva hotărârii din 2019 a Tribunalului, concluzionând că normele UE privind ajutoarele de stat erau pe deplin aplicabile măsurii în cauză, iar Comisia avea competența de a evalua măsura respectivă. Astfel, Curtea a reinstituit decizia din 2015 a Comisiei și a trimis Tribunalului cauza spre rejudecare pentru examinarea celorlalte motive.

Separat, Comisia a declanșat o procedură de infringement împotriva Regatului Unit, acuzând încălcările dreptului Uniunii provocate de hotărârea Curții Supreme a Regatului Unit.

Miercuri, Comisia a decis să trimită Regatul Unit în fața Curții de Justiție a UE. În temeiul articolului 87 din Acordul de retragere, Comisia poate, în termen de patru ani de la încheierea perioadei de tranziție, să inițieze proceduri în fața Curții de Justiție, în cazul în care consideră că Regatul Unit nu și-a îndeplinit, înainte de încheierea perioadei respective, o obligație care îi revenea în temeiul tratatelor.

Comisia consideră că Regatul Unit:

 

  • a încălcat principiul cooperării loiale prin faptul că s-a pronunțat referitor la o problemă juridică cu privire la care instanțele Uniunii fuseseră deja sesizate, și anume interpretarea și aplicarea articolului 351 din TFUE și validitatea deciziei Comisiei din 2015 în chestiunea respectivă;
  • a încălcat articolul 351 din TFUE prin faptul că a interpretat și a aplicat în mod eronat această dispoziție în împrejurările menționate mai sus. Acest lucru a subminat efectele deciziei Comisiei, în care se constata că dispoziția menționată nu se aplică hotărârii arbitrale;
  • a încălcat articolul 267 din TFUE prin faptul că nu a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene o trimitere preliminară privind aplicarea articolului 351 din TFUE în ceea ce privește recunoașterea și punerea în aplicare a unei hotărâri ICSID în UE și validitatea deciziei Comisiei în această privință;
  • a încălcat articolul 108 alineatul (3) din TFUE prin faptul că nu a respectat, în ceea ce privește executarea hotărârii arbitrale, efectul suspensiv al deciziei din 2014 a Comisiei de a iniția o procedură oficială de investigare a ajutoarelor de stat.

 

Comisia consideră că hotărârea Curții Supreme a Regatului Unit are implicații semnificative pentru aplicarea dreptului Uniunii în cazul litigiilor în materie de investiții, în special în ceea ce privește (i) hotărârile arbitrale pronunțate pe baza unui tratat bilateral de investiții intra-UE sau (ii) aplicarea în interiorul UE a Tratatului privind Carta energiei. Comisia consideră că recunoașterea și executarea unor astfel de hotărâri de către instanțele din Regatul Unit sunt incompatibile cu dreptul Uniunii; acestea ar eluda și ar submina eforturile Comisiei de a asigura executarea efectivă a hotărârilor care reiterează supremația dreptului Uniunii asupra hotărârilor arbitrale în contextul litigiilor în materie de investiții în interiorul UE, care sunt incompatibile cu dreptul Uniunii și, prin urmare, nu pot fi executate. În acest context, Comisia a inițiat recent acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu au denunțat tratatele bilaterale de investiții intra-UE.