Considerate drept riscante de către instituțiile internaționale, în absența unor măsuri care să contrabalanseze scăderea încasărilor la buget, reducerea TVA, diminuarea unora dintre impozite și majorările salariale din sectorul public sunt doar cele mai recente decizii „pozitive” din mandatul lui Victor Ponta.

Pe lista măsurilor cu impact fiscal se află și scăderea CAS la angajatori, introdusă în octombrie 2014, în vreme ce salariul minim pe economie a crescut constant în ultima perioadă.

La polul opus, se situează marile „ratări” ale guvernării Ponta. Ritmul extrem de lent al derulării proiectelor de infrastructură a culminat cu scandalul legat de autostrada Sibiu-Orăștie. O porțiune din aceasta a trebuit demolată la mai puțin un an de la inaugurare, din cauza surpării determinate de nereguli în execuție.

Eșecul absorbției de fonduri europene, din care România va pierde mai multe miliarde de euro, a fost o constantă a celor aproape patru ani de guvernare Ponta. Mai mult, în acest an, investițiile publice au continuat să scadă, deși costurile de finanțare ale României au atins minime istorice, astfel că guvernul ar fi putut să atragă fonduri mai ieftine pentru investițiile atât de necesare.

Guvernarea Ponta și-a arătat limitele și în cazul unor taxe introduse fără o analiză clară a efectelor și care au făcut mai mult rău decât bine. Taxa pe construcțiile speciale, așa-numita taxă pe stâlp, a descurajat masiv investițiile, în timp ce acciza suplimentară pe combustibili - care ar fi trebuit să finanțeze construcția de autostrăzi - nu a dus la ridicarea nivelului infrastructurii, dar a majorat sensibil costul transportatorilor.