Într-o scrisoare deschisă transmisă președintelui Nicușor-Daniel Dan și premierului desemnat Ilie Gavril Bolojan, Asociația Editorilor din România trage un semnal de alarmă privind viitoarele măsuri fiscale care vizează industria culturală. Mesajul e clar: dacă statul continuă să ignore cultura scrisă și să aplice mecanic o logică fiscală, 2025 ar putea deveni cel mai negru an pentru carte de la căderea comunismului încoace.

„Anul 2025 are toate șansele să devină cel mai negru din întreaga istorie a culturii scrise de după 1989. Dumneavoastră sunteți cei care pot atenua acest șoc, care deja se face simțit”, afirmă semnatarii.

Impactul fiscal al scumpirii cărților e, de fapt, insignifiant pentru bugetul național, susțin editorii. În schimb, efectul social e major. Într-o țară aflată pe ultimul loc în Uniunea Europeană la consumul de carte pe cap de locuitor, creșterea prețurilor nu face decât să îndepărteze și puținii cititori rămași. Iar un public care citește tot mai puțin înseamnă o forță de muncă slab pregătită, dependentă de lozinci, expusă manipulării și incapabilă să susțină o economie modernă.

Scrisoarea oferă o radiografie neliniștitoare a stării pieței de carte: rețeaua de librării e în prăbușire, cu mari lanțuri în pragul falimentului și librării independente închizând pe bandă rulantă. Nici bibliotecile nu o duc mai bine – peste 8.000 au fost închise din 1990 până azi, iar legea care obligă statul să aloce cărți noi pentru fiecare comunitate e ignorată sistematic.

„Suntem, probabil, singura industrie în pericol iminent de a pierde, deodată, circa 10% din punctele de distribuție din țară. La aceasta se adaugă măsurile de creștere a taxării care vor fi implementate în curând și care vor avea un impact dezastruos în ceea ce privește obiceiurile de consum cultural al românilor”, constată reprezentanții editorilor.

Asociația Editorilor din România propune și soluții. Organizația reamintește autorităților că există deja legi bune, doar că nu sunt aplicate. Achizițiile de carte pentru biblioteci, sprijinirea livrărilor prin poștă, reluarea programului de vouchere pentru profesori, dar și o campanie națională de promovare a lecturii sunt măsuri care ar susține cultura fără eforturi bugetare disproporționate. În plus, există programe guvernamentale adoptate deja, dar nefuncționale – cum sunt „Voucherul cultural pentru elevi” și „O carte pentru fiecare” –, blocate birocratic de aproape doi ani.

Întregul apel al editorilor e, în fond, un strigăt de ajutor, care nu cere însă privilegii, ci aplicarea legii. Nu solicită fonduri speciale, ci să nu fie penalizați pentru o criză bugetară pe care nu ei au generat-o. Cultura scrisă nu e vinovată pentru deficit, dar poate ajuta la repararea a ceea ce el strică, conchid semnatarii scrisorii deschise.