Profesor de informatică: În România avem, cel mult, o pseudo-digitalizare
actualizat:

O profesoară de informatică din Oradea, mentor în programul internațional Meet and Code, ne-a vorbit despre digitalizare în educație, dar și în general în societate, despre programă și diferențele imense între liceele „mari” și cele „mici”.
Amelia Stoian, 40 de ani, predă informatică la Colegiul Național Mihai Eminescu din Oradea, de 15 ani, elevilor de gimnaziu și celor de liceu. Din 2017 coordonează activitatea cercului de robotică Modus Vivendi din cadrul liceului și este mentor în cadrul programului internațional Meet and Code, gestionat în România de Asociația Techsoup.
Programul Meet and Code a ajutat zeci de mii de de elevi și studenți din toate regiunile țării să descopere tehnologia prin cursuri online despre programarea cu micro:bit, Scratch, ozoboți sau modelare și printare 3D, construire de aplicații pentru comunitate, jocuri online, eoliene virtuale, asamblarea și programarea dronelor, robotică sau ateliere de storytelling digital.
Am intervievat-o pe Amelia Stoian ca să aflăm care este viitorul orei de informatică în sistemul educațional din prezent, ce crede despre alfabetizarea digitală și dacă ar trebui ca „informatica” să se predea încă din clasele primare.
EURACTIV.ro: Cum ați ales să deveniți profesoară de informatică? Cum arăta profesia atunci când ați început să o practicați și cât de diferită sau importantă este acum?
Amelia Stoian: Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge profesor de informatică, îmi doream când eram copil să devin pictor, designer, arhitect, arheolog, scriitor, orice avea legătură mai degrabă cu latura mea artistică, decât cu cea tehnico-științifică. Părinții m-au îndrumat însă cu o „oarecare” blândețe să-mi dezvolt aptitudinile legate de materiile reale, cu toate că aveam înclinații cel puțin egale înspre științele umaniste. Le sunt recunoscătoare că m-au sfătuit să urmez un profil liceal de matematică-informatică, intensiv informatică, cu toate că nu știam ce este acela un calculator și cu ce se ocupă disciplina informatică.
De altfel, în liceu pot să spun că nu am îndrăgit deloc informatica, cu toate că m-am străduit să o înțeleg și să o aprofundez. Am descoperit-o mai târziu, în facultate și în cadrul studiilor de masterat, care mi-au lărgit orizonturile și prin realizarea unui stagiu profesional de pregătire în Franța, la Université de Franche-Comté.
Intrarea mea în sistemul de învățământ a avut loc în anul 2004, de îndată ce am finalizat studiile universitare. Primul an a fost o piatră de încercare, căci nu simțeam că aș avea vreo înclinație deosebită înspre această meserie și mereu îmi spuneam și le spuneam tuturor celor care mă cunoșteau că nu voi fi profesor à la longue, ci atât cât să îmi pot finaliza studiile masterale.
Dar aceste gânduri s-au dovedit false. Am ales să predau informatică, cu toate că am dublă specializare (matematică-informatică), pentru că am descoperit că pot să-mi manifest creativitatea în acest domeniu și, fiind o disciplină mai dinamică decât matematica, mereu trebuie să fii la curent cu noile tehnologii. Un factor important în decizia de a rămâne la catedră l-au reprezentat copiii, care mereu mi-au oferit motivația pentru a continua și pentru a mă perfecționa. La începutul carierei am avut prilejul să predau timp de trei ani la ciclul gimnazial, informatica având la acea vreme statutul de disciplină opțională, așadar și resursele alocate ei erau minime, programa fiind întocmită de cadrul didactic, care putea să adapteze nivelul de predare-învățare-evaluare în funcție de cunoștințele și aptitudinile elevilor. Ulterior m-am mutat la Colegiu, unde am avut ocazia să predau preponderent elevilor de liceu.
Programa nu ține pasul cu tehnologia
Resursele materiale și umane erau adecvate ciclului liceal, însă constant trebuie reînnoită baza materială, deoarece, fiind un număr mare de elevi în școală, ei utilizând zilnic calculatoarele din laboratoarele de informatică la turație maximă, acestea se uzează destul de repede. Așadar îmbunătățirea constantă a resurselor materiale este o provocare.
Programa școlară la disciplina informatică pentru clasele de matematică-informatică, intensiv informatică, din păcate este destul de învechită, pe parcursul anilor schimbându-se foarte puțin. Generațiile noi de elevi au nevoie de o corelare mai intensă a cunoștințelor teoretice cu aplicațiile practice, așadar m-am văzut nevoită să îmbunătățesc actul educațional prin multiple activități extracurriculare care să satisfacă nevoile elevilor. Un minus constant al meseriei de profesor îl constituie în continuare birocrația excesivă.
EA: Ce înseamnă a fi mentor Meet and Code? Cum ați intrat în program și ce vă oferă dumneavoastră. ca profesor de informatică?
AS: În programul Meet and Code am intrat în anul școlar 2018-2019, din dorința de a atrage fonduri pentru implementarea activităților extracurriculare pe care am dorit să le realizez alături de echipa de robotică Modus Vivendi. Finanțările oferite de acest program ne-au dat elan să ne punem visele în aplicare căci, din păcate, sistemul de învățământ nu putea să ne asigure resursele necesare implementării programelor STEAM pe care le proiectaserăm.
Pe parcursul celor patru ani de când aplicăm pentru aceste finanțări am reușit să implementăm șase proiecte, care s-au adresat elevilor din școala noastră din toate ciclurile de învățământ, dar și elevilor din școlile partenere. Este o oportunitate extraordinară acest program, care ne oferă susținere constantă să creăm proiecte ingenioase, să punem în aplicare cunoștințele teoretice dobândite la școală și să le corelăm cu necesitățile tehnologice moderne.

Este o onoare să fiu mentor Meet and Code, să pot să promovez educația STEAM în școlile din comunitatea noastră locală și să îi încurajez și pe alți profesori să gândească și să realizeze proiecte educative atractive și interactive pentru copii. Dacă nu aș fi descoperit acest program, cu siguranță realizarea proiectelor implementate ar fi fost extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă.
EA: Cum ați creat echipa ArduGarden, a fost ideea elevilor, a fost un brainstorming?
AS: Implementarea proiectului ArduGarden a fost o inițiativă comună, alături de echipa de robotică Modus Vivendi, din care fac parte 10 elevi din clasele a X-a, a XI-a și a XII-a din Colegiul Mihai Eminescu. Deoarece scopul nostru este acela de a promova educația STEAM, dar și de a încuraja bunele practici precum păstrarea unui mediu curat, ecologizarea, întrajutorarea celor aflați în nevoie, am stabilit în urma mai multor ședințe că ar fi provocator să realizăm un proiect în care să îmbinăm tehnologia cu ecologia și să realizăm un mic robot capabil să ude la intervale regulate de timp o plantă.
Ședințele necesare implementării acestui proiect au cuprins discuții legate de realizarea din punct de vedere tehnic a acestui robot, proiectarea și programarea acestuia, precum și despre modul de aplicare pentru finanțarea oferită de Meet and Code, dar și despre modul de realizare al webinariilor și a sesiunilor demonstrative.
Am dorit nu doar să construim un robot care să servească scopului propus, dar mai ales ne-am propus să le arătăm altor elevi participanți la webinarii cum pot să facă și ei un asemenea robot acasă. Am avut un feedback provocator și entuziast din partea elevilor participanți la sesiunile de instruire.
Digitalizarea - posibilă doar prin investiții și colaborare cu mediul privat
EA: Cum vedeți digitalizarea în România? Suntem pregătiți sau de ce am avea nevoie în educația noastră pentru a mări progresul aici?
AS: Digitalizarea este încă un paradox în țara noastră, am putea vorbi cel mult despre o pseudodigitalizare. Multe dintre instituțiile statului încă lucrează scriptic sau chiar dacă sunt digitalizate nu există o conexiune între instituții astfel încât să existe o colaborare eficientă. O finanțare corespunzătoare a sistemului de învățământ, investițiile în cercetare, implicarea mediului privat ar fi câteva dintre soluțiile imediate care ar trebui aplicate pentru a realiza un real progres în ceea ce privește digitalizarea.
Situația pandemică a adus serioase provocări în ceea ce privește teleworkingul și a generat un proces de digitalizare accelerată, care însă trebuie continuată pentru a se ajunge la un progres real.
EA: Cum sunt elevii de azi, cât de alfabetizați digitali sunt și ce rol au școala și orele de informatică în această alfabetizare?
AS: Din păcate, statistic vorbind, aproximativ 70% dintre elevi sunt analfabeți digital. Ei utilizează în mod frecvent dispozitivele inteligente, fiind conectați cu tot ceea ce înseamnă tehnologie, dar folosesc aceste dispozitive mai degrabă pentru a se relaxa, necunoscând facilitățile multiple pe care acestea le oferă.
Există o prăpastie considerabilă între elevii care provin din medii defavorizate și cei care au acces la tehnologie. Școala (și implicit orele de Informatică/Tehnologia Informației și a Comunicațiilor) au un rol important în educarea tinerilor în vederea utilizării corespunzătoare a tot ceea ce ține de tehnologie.
EA: Predați într-un oraș modern, dar faceți parte dintr-o breaslă națională de profesori de informatică; cum vedeți diferențele între munca dumneavoastră la clasă și resursele de care beneficiați și ale celorlalți care predau în orașe mai mici sau în mediul rural?
AS: Din fericire, școala în care lucrez beneficiază de resursele necesare desfășurării actului educațional în condiții optime. Spre deosebire de școala noastră sunt școli mai mici sau din mediul rural care nu beneficiază de aceleași resurse și din păcate nu dispun de cadre didactice calificate care să predea disciplina informatică. Această este o problemă majoră, creându-se discrepanțe foarte mari între elevii din mediul urban și cel rural. Există și situații în care elevii învață în regim simultan, care iar reprezintă o problemă majoră pentru unii dintre ei sau sunt elevi care nu dispun de resursele minime necesare pentru a participa la ore fie fizic sau online.
Informatică din ciclul primar
EA: Cum pot deveni atractive și utile orele de informatică elevilor? E nevoie de această materie de mai devreme, din ciclul primar?
AS: Ar fi ideal dacă disciplina informatică ar fi introdusă în sistemul nostru de învățământ chiar din ciclul primar. Se pot realiza activități de învățare de tip joc, prin care să fie introduse noțiuni legate de utilizarea unui calculator sau noțiuni care prezintă un limbaj de programare.
Este necesar ca elevilor să le fie dezvoltată gândirea computațională și algoritmică. Pot fi realizate activități practice variate, în cadrul cărora să se folosească kituri de robotică adaptate vârstei educabililor, limbaje de programare de tip bloc, care sunt foarte intuitive și ușor de folosit. Orele de informatică la nivelul gimnazial sau liceal pot deveni atractive prin utilizarea unor instrumente digitale adecvate, care să coreleze noțiunile teoretice cu aplicabilitatea lor practică.
EA: Vorbiți la ore și despre pericolelele de pe internet, de la fake news la abuzuri? Credeți că e important ca aceste discuții să aibă loc și la orele de informatică?
AS: În programa școlară la disciplina Tehnologia Informației și a Comunicațiilor există un capitol dedicat conduitei online și care tratează pericolele care pot fi întâlnite pe Internet. Acest subiect îi atrage pe elevi în mod deosebit și chiar facem jocuri de rol legate despre cum să acționăm în diverse situații pe care le considerăm periculoase sau inadecvate. Orice oră, indiferent de disciplina în cadrul căreia se realizează, care tratează acest subiect atât de actual, este binevenită.
Comentarii