Angajații din Turcia lucrează 42,9 ore pe săptămână, ceea ce este cel mai mare interval din toate țările incluse în analiza Eurostat. Aceștia sunt urmați de muntenegreni, cu 42,8 ore de muncă săptămânală, urmați de cetățenii Serbiei, care se află pe locul trei în ceea ce privește numărul de ore petrecute la muncă în timpul săptămânii de lucru: 42,3, adică cu 2,3 ore mai mult decât prevede cadrul legal.

Conform datelor Eurostat, anul trecut, numărul mediu de ore efective de lucru săptămânal la locul de muncă principal în țările Uniunii Europene a variat de la 32,4 în Olanda la 39,7 ore în Grecia și România. Toate acestea, după cum s-a spus, sugerează că cetățenii din țările balcanice au cea mai lungă medie a orelor de lucru pe săptămână.

Economistul Milan R. Kovacevici este convins că în Serbia există într-adevăr mai multă muncă intensivă și ore suplimentare și că angajații stau în mod voluntar mai mult timp la locul de muncă pentru a o face corect.

”Este singurul loc de muncă pe care l-au găsit, așa că nu pot risca. Chiar dacă rata șomajului este în scădere, încă nu avem o piață mare a muncii sau atât de multe șanse de angajare rapidă. De aceea, cineva care nu găsește alt loc de muncă este gata să lucreze și mai mult, dacă este necesar, așa că presupun că aceste statistici includ și astfel de cazuri”, subliniază Kovacevici.

El adaugă că datele despre munca antreprenorilor și a freelancerilor, precum și a celor care îndeplinesc sarcini suplimentare și chiar a celor care lucrează de acasă sunt probabil parte din analiză.

”Poate că toate acestea sunt luate în considerare în performanța săptămânii de lucru, așa că ne aflăm în fruntea listei celor cu cele mai lungi intervale medii de lucru pe săptămână. Cu toate acestea, este cert că angajații stau mai mult /la serviciu/ pentru a-și păstra locul de muncă, și nu pentru a câștiga un salariu mai mare”.

”Este adevărat că, cu o productivitate mai mare și cu mai multe ore de lucru săptămânale, salariile ar trebui să fie mai mari, dar, din păcate, nu este cazul în Serbia. Suntem departe de o astfel de piață a muncii și de luare a deciziilor democratice cu privire la condițiile de afaceri. Vedeți ce s-a întâmplat în Franța din cauza limitei de pensionare? Nu există o astfel de conștientizare în țara noastră, iar când vine vorba de angajare în sectorul privat, salariul este un produs al acordului”, spune Kovacevici.

Economistul notează că nu este surprins de faptul că muncitorii turci sunt pe primul loc în ceea ce privește numărul de ore petrecute la muncă, mai ales dacă ținem cont că în Turcia este o inflație galopantă.

Zoran Stojiljkovici, profesor la Facultatea de Științe Politice din Belgrad, ne reamintește că programul de lucru în Serbia nu este adaptat la angajat, ca în alte țări, mai ales după introducerea practicii telemuncii, care s-a răspândit ca urmare a pandemiei.

”Un alt lucru important este că nu ținem cont de cercetările care arată că munca umană nu contribuie la productivitate, ci aplicarea tehnologiei și o bună organizare a muncii. Productivitatea este mai mare când ziua de lucru este mai scurtă și când există o săptămână de lucru de patru zile”, subliniază Stojiljkovici.

Întrebat de ce angajații noștri lucrează mai mult decât alții din Balcani, universitarul a răspuns că angajatorii sunt inflexibili în acest sens, crezând că astfel vor câștiga în lupta cu prețurile în industriile cu forță de muncă intensivă, precum cea textilă.

”În sectorul public, de exemplu, orele de lucru mai scurte ar necesita două schimburi, iar forța de muncă și implicarea în muncă ar trebui crescute pentru a reduce timpul de lucru. Tehnologia ne arată că acum există oportunități mai mari pentru orele de lucru mai scurte”, adaugă Zoran Stojiljkovici.

El subliniază că durata programului de lucru nu are nimic de-a face cu productivitatea, aceasta fiind rezultatul unei bune organizării a muncii și al bunei aplicări a tehnologiei, cunoștințelor și competențelor. ”Acestea ar da rezultate din punct de vedere al productivității, și atunci nu ar mai fi nevoie de muncă extensivă”, este convins profesorul Stojiljkovici. 

O zi normală de lucru durează opt ore

Programul de lucru cu normă întreagă al unui angajat în Serbia este de 40 de ore pe săptămână, dacă legea nu prevede altfel.

De regulă, săptămâna de lucru durează cinci zile lucrătoare, programul de lucru în cadrul săptămânii lucrătoare este stabilit de angajator, ziua de lucru de regulă durează opt ore, iar angajatorul la care munca se prestează în ture, noaptea sau când natura muncii și organizarea muncii o impun - săptămâna de lucru și programul de lucru pot fi organizate în alt mod, amintește Asociația Sindicatelor Independente din Belgrad.

Orele suplimentare sunt însă limitate la maximum opt ore pe săptămână, iar un angajat nu poate lucra mai mult de 12 ore pe zi, inclusiv orele suplimentare, explică sindicatul.

Sursa: RADOR