Mai mult legată de tehnologie și mai puțin industrială, economia ucraineană s-a schimbat în marș forțat după invazia rusă, provocând răsturnări în mica lume a oligarhilor locali.

Puterea oligarhilor ucraineni a fost mult slăbită de la începutul războiului, din februarie 2022. Ponderea lor economică, politică și mediatică a fost considerabilă, mult mai mult decât în ​​Rusia de exemplu, unde prezența unui lider autoritar precum Vladimir Putin le limitează influența, potrivit unei analize Le Monde.

Noul clasament Forbes, care a fost făcut public pe 27 decembrie, arată că averea celor mai bogați douăzeci de oameni din Ucraina s-a redus la jumătate de la începutul războiului. Dar, mai presus de toate, profilul lor s-a schimbat. Războiul marchează și un punct de cotitură în peisajul capitalismului ucrainean.

Mulți oligarhi care ocupau fruntea clasamentului după căderea imperiului sovietic în 1991 au fost înlocuiți, pentru prima dată, de antreprenori din tehnologie. Aceștia din urmă ocupă acum șapte din primele douăzeci de locuri ale clasamentului. Acest sector este unul dintre cele care au rezistat cel mai bine invaziei ruse. Spre deosebire de industria siderurgică, agricultura sau industria minieră, care au făcut averea vechilor oligarhi datorită apropierii lor de puterea politică, start-up-urile au scăpat mai ușor de distrugerile produse de război.

Acestea au fost mutate în timp record în vestul țării sau în străinătate. Este cazul SoftServe, al cărei fondator, Taras Kytsmey, recunoaște că a avut „puțin stres” doar atunci când a fost nevoie să mute cele 3.500 de familii ale angajaților săi în vestul Ucrainei, iar alte 1.800 în străinătate. Companiile din acest sector au un alt mare avantaj: sunt internaționale. SoftServe are birouri în treisprezece țări, iar clienții săi sunt adesea în străinătate. Grammarly, care a făcut averea ucrainenilor Max Litvin și Alex Șevcenko, numărul doi și trei în clasament, are sediul la San Francisco.

Apariția antreprenorilor din tehnologie în clasamentul Forbes poate fi explicată mai ales prin scăderea averilor industriașilor, ale căror bunuri sunt amputate ca urmare a anexării și a distrugerilor provocate de Rusia. Rinat Ahmetov, de exemplu, și-a văzut averea scăzând cu 9,3 miliarde de dolari în timpul războiului, deși rămâne cel mai bogat om de afaceri din Ucraina, cu o avere estimată de 4,4 miliarde de dolari. Pierderile sale sunt atât de mari, încât a depus în iunie o plângere împotriva Rusiei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru confiscare de bunuri.

Victor Pinciuk, al patrulea în clasament, este unul dintre puținii care nu și-a văzut averea topindu-se, deși deține multe fabrici în estul țării. Motivul dat de Forbes: „Două treimi din averea lui provine din proprietăți imobiliare și numerar de peste ocean”. 

Luptă împotriva influenței oligarhilor 

Războiul i-a oferit și președintelui ucrainean Volodimir Zelenski posibilitatea de a scăpa de anumiți oligarhi. Forbes i-a scos din clasament pe cei care au fost „decăzuți din cetățenie”, din motive uneori obscure, precum Ihor Kolomoisky, sau pentru că sunt acuzați de „trădare” din cauza apropierii de Rusia. Este cazul lui Viktor Medvedciuk, apropiat al lui Vladimir Putin, arestat de autoritățile ucrainene la jumătatea lunii aprilie și apoi trimis în Rusia după un schimb de prizonieri cu Moscova în septembrie.

În realitate, slăbirea oligarhilor a început cu mult înainte de război. În noiembrie 2021, Zelensky a promulgat o lege adoptată de Parlament, numită „dezoligarhizare”, care constă în crearea unui registru național al oligarhilor pentru a lupta împotriva influenței lor politice.

Pentru a fi inclus în această listă, oamenii de afaceri trebuie să îndeplinească cel puțin trei din patru condiții: să dețină mass-media, să aibă o poziție de monopol într-o industrie, să participe la viața politică și să dețină cel puțin 2,2 miliarde de hrivne (55 de milioane de euro). Miliardarii Petro Poroșenko, fostul președinte ucrainean, și Rinat Akhmetov și-au vândut deja canalele de televiziune.

Din ruinele războiului poate că va apărea o economie cu o concurență mai liberă și cu mai puține interferențe politice.

Sursa: RADOR