April Rinne, Young Global Leader la World Economic Forum, și consultant în domeniul Digital sharing economy, a explicat într-un interviu acordat EurActiv.ro care sunt punctele slabe ale României și ce ar trebui făcut pentru a recupera decalajul.

„În general, când vorbim de sharing economy – adică de ce am putea folosi sau accesa în loc să deținem unele dintre lucrurile de care avem nevoie în viața privată sau în business – beneficiile economice sunt mari”, spune Rinne.

„Împărțirea este mai puțin costisitoare decât proprietatea, ceea ce înseamnă că pe de-o parte economisești bani, iar pe de altă parte poți și câștiga venituri prin noi modalități, poți crea un stil de viață mai accesibil sau o optimizare a costurilor unei companii. În al doilea rând, vorbim de efecte benefice pentru mediu – când împărțim cu cineva utilizăm mai mult respectivele active, astfel că le utilizăm mai eficient și mai sustenabil”.

Nu în ultimul rând, adaugă Rinne, sunt efecte benefice din legătura cu comunitatea. „De exemplu, când îmi împart mașina cu cineva, nu înseamnă că devenim cei mai buni prieteni, dar sigur că devin mult mai conștient de ce se întâmplă în jurul meu, ce mă leagă de vecini, de comunitate, astfel că ajută la lupta împotriva izolării, a deconectării sociale pe care o experimentăm în multe locuri”.

Mentalitatea de proprietar

Aflată la a patra vizită în România, țară care îi place foarte mult, Rinne spune că România este în urmă și mai are mult de lucru în domeniul economiei colaborative și are mult de recuperat. „Mentalitatea de proprietar este încă foarte prezentă, companiile sunt încă legate de modelul tradițional de producție și consum, economia este încă într-o etapă în care alte economii erau acum 20-30 de ani”.

Potrivit biroului european de statistică Eurostat, România este țara cu cei mai mulți proprietari de locuințe din UE. Astfel, 96% dintre români locuiesc în locuințe proprietate personală, în timp ce media Uniunii Europene este sub 70%.

Experta WEF spune că nu vrea să critice România, ci doar face o observație. „Dar cred că în viitor economia colaborativă va crește rapid, la nivel global ritmul schimbării se accelerează, iar riscurile pentru România sunt că va rămâne în urmă, iar diferența de recuperat în loc să se reducă va crește, dacă nu veți acționa - atât la nivel individual, cât și la nivelul companiilor”, mai spune ea.

Legislație și educație

În timp ce Uniunea Europeană încearcă să faciliteze expansiunea economiei colaborative, unele autorități din România acționează mai degrabă spre limitarea platformelor de colaborare. Dat fiind că dezvoltarea unor platforme precum Airbnb, Uber, BlaBlaCar a fost extrem de rapidă, autoritățile se confruntă cu un vid legislativ și încearcă să potrivească astfel de afaceri în anumite tipare.

În vara anului trecut, Parlamentul European spunea într-un raport că UE are nevoie de o strategie pentru a valorifica „întregul potențial al economiei colaborative, asigurând în același timp competiția corectă, drepturile muncitorilor și respectarea impozitelor”.

Uber este un bun exemplu. Curtea de Justiție a UE a decis recent că Uber este o companie de transport, nu un serviciu digital cum susținea firma care facilitează, prin intermediul unei aplicații pentru telefoane, o relație remunerată între șoferi non-profesioniști și persoane care doresc să efectueze călătorii. Cu doar câteva zile înainte de verdict, autoritățile locale din București adoptau un nou regulament al taximetriei care scoate în afara legii firmele care oferă servicii de transport persoane care nu au un dispecerat autorizat de Primăria Capitalei. Decizia a fost aspru criticată de utilizatorii noilor tehnologii, în contextul în care chiar și aplicații care conectau doar taximetre autorizate, precum Clever Taxi, au devenit ilegale, în timp ce asociațiile transportatorilor au salutat hotărârea.

Însă, remarcă April Rinne, nivelul cunoștințelor despre economia colaborativă în România este foarte redus. „Mai întâi trebuie făcută educație despre economia colaborativă, trebuie ridicat gradul de conștientizare – ce se întâmplă, cum ne poate afecta, ce putem învăța, cum ne putem implica – acest lucru trebuie să stea la baza tuturor acțiunilor ulterioare”.

Și Rinne vorbește de schimbarea regulilor, dar mai degrabă în sensul relaxării, nu a constrângerilor. Sunt politici, reguli depășite care „trebuie adaptate pentru a permite mediului economic să adopte modele de economie colaborativă. Sigur, trebuie schimbate și mentalitățile, dar demografia va genera schimbarea, punctează ea, dat fiind că tinerii și nativii digitali „se prind” de la bun început.

„Dar, proactiv, ar trebui să analizăm cum pot fi stimulate investițiile, antreprenoriatul și cum ne asigurăm că cei care dictează politicile economice au dorința politică de a implementa noi reguli foarte necesare. Pentru că dacă nu vor fi implementate noi reguli, România va fi dublu dezavantajată - nu va avea nici un ecosistem favorabil care să se dezvolte, iar antreprenorii vor pleca din acest motiv. Iar acest lucru ar trebui evitat”.

Însă, punctează April Rinne, nu doar consumatorii sau politicienii trebuie educați în vederea dezvoltării economiei colaborative, ci este nevoie și de educația executivilor din companii, a liderilor din companiile tradiționale, pentru ca aceștia să conducă adaptarea către noile modele de business. „Deci trebuie educație și implicare publică a antreprenorilor, factorilor de decizie politică, directorilor de companii, a tuturor celor din sectorul privat, din sectorul public, cât și a celor din întreaga societate”, conchide experta WEF.