Fenomenul „de-banking” se transformă într-o criză în SUA, echivalând conservatorii obișnuiți cu teroriștii periculoși.

Ușurința cu care o persoană își rezolvă treburile bancare în Vestul modern i-ar umple cu siguranță de invidie pe strămoșii noștri care îndesau bani la saltea. Bancomatele abundă, plasticul e comod de cărat și, cel mai liniștitor, banii noștri sunt garantați de întreaga încredere financiară de care se bucură guvernul. Iarăși important, cu excepția cazului în care încălcăm grav legea, putem fi siguri că avem acces la banii noștri într-o clipă, scrie David Bah în The Financial Times.

Sau, altfel spus, cu excepția cazurilor care cad sub incidența securității naționale, băncile sunt mai degrabă indiferente la viața privată a clienților. Cel bun, cel rău, cel urât sunt cu toții bineveniți, atât timp cât au soldul corect la decimală. Din acest motiv mă îndurerează să vă informez că în America devine tot mai vizibil un fenomen straniu botezat „de-banking”.

De-banking (ori „de-risking”) e exact ceea ce sună a fi. O bancă îl anunță, din timp, pe un individ că îi va închide contul bancar - din motive legale, fiindcă e pasibilă de sancțiuni ori pentru că își riscă reputația. În mod normal așa ceva nu ne captează atenția. Suntem cu toții de acord că crima organizată și teroriștii n-ar trebui să aibă acces la bănci. Și, firește, orice bancă ar trebuisă fie în măsură să aleagă cu cine vrea să facă afaceri.

Mai mult de o duzină de procurori generali - principalul consilier juridic al unui guvernator de stat - republicani i-au remis recent o scrisoare lui Brian T. Moynihan, președinte și director executiv al Bank of America (BOA), atenționându-l că instituția „pare să condiționeze accesul la serviciile sale de faptul că clienții au vederile politice sau religioase preferate de bancă”. În acest memoriu de șapte pagini procurorii generali subliniază că BOA are un parteneriat cu FBI și Trezoreria SUA pentru a „cataloga cetățeni americani conservatori și religioși drept potențiali teroriști interni”.

Această aparentă exploatare a băncilor pentru a-i prigoni pe americanii vinovați de „rău-gândit” [„wrongthink”, cuvânt inventat de Orwell, sinonim cu „delict de opinie” - n.trad.] e la fel de gravă ca cenzura atent țintită a anumitor giganți din Silicon Valley. Nu demult New York Post, un ziar fondat de Alexander Hamilton [„părinte fondator” al SUA - n.trad.], a constatat că articolele lui despre Hunter Biden erau „limitate” de Facebook și Twitter. Ceea ce însemna practic că acele articole nu puteau acumula notorietate pe două dintre cele mai mari platforme din lume.

Serviciile bancare, ca și consumul modern de știri, se desfășoară în principal în cadrul mediului digital. Dacă o organizație face obiectul unei acțiuni de „de-platforming” de pe un server sau de „de-banking” de la, hai să zicem, a doua cea mai mare bancă a Americii, găzduind 15% din toate depozitele populației, atunci acelei organizații nu-i mai rămân multe opțiuni. Iar acest lucru așa a fost gândit.

Așadar, conservatorii ar trebui să fie îngrijorați. N-a trecut atât de mult de când Lois Lerner, o înaltă responsabilă a fiscului federal sub Barack Obama, s-a folosit de puterile pe care le deținea pentru a reprima organizații non-profit conservatoare. Acest evident abuz din partea guvernului a fost primit cu indignare, iar ea a fost forțată să demisioneze. Însă sectorul privat, și în special marile bănci, nu sunt atât de ușor de tras la răspundere. Iar aceasta e o problemă.

Un sistem bancar solid se construiește, înainte de toate, pe transparență. Politicile opace care duc la ștergerea de conturi pe baza unor criterii subiective precum „riscul la adresa reputației” - orice va fi însemnând chestia aceasta - nu numai că se bat cap în cap cu spiritul antreprizei libere, dar îi mai și conferă o putere colosală unei elite restrânse, puterea de a controla viața majorității cetățenilor. (Ironia sorții: aceiași cetățeni sunt forțați să salveze bănci precum BOA în caz de criză financiară.)

Adesea ne îndoim de ideea că un regim de „credit social” ar putea prinde rădăcini în America sau Regatul Unit. Această formă de tiranie, gândim noi, cu siguranță n-are ce căuta în regimuri democratice devotate libertății. Dar iată că aici se întâmplă - și are tot mai mult succes.

Sursa: RADOR RADOR RADIO ROMÂNIA