Samson, personajul plin de fanfaronadă din fabula lui Grigore Alexandrescu, arată, în stil caragialesc, cum s-a raportat umanitatea la conceptul de egalitate de-a lungul secolelor. Legislația s-a schimbat, este nevoie și de schimbarea de mentalitate.

«Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate

Egalitate - ușor de zis

Filosofic și nu numai, „egalitatea rămâne cea mai naturală, dar şi cea mai himerică dintre
noţiunile cu care operează ştiinţele sociale normative”. (Pavel, 2010: 5) Pasionații de istorie, dar și copiii care abia răsfoiesc primele pagini de istorie înțeleg rapid că inegalitatea a constituit una din caracteristicile cele mai longegive în istoria umanității, atât în structura socială a societății, cât și ca raportare la alte societăți.

În practica juridică, „egalitatea nu mai este sinonimă cu uniformitatea”.  (Pavel, 2008: 7)

„Conceptul de egalitate se apropie tot mai mult de cea de proporţionalitate. Diversitatea situaţiilor concrete trebuie să fie reflectată în norma juridică, ce trebuie să se adapteze diferitelor circumstanţe fără a realiza discriminări”. (Pavel, 2008: 7)

Se desprind câteva planuri ale abordării egalității:

- cel filosofic, pe a cărui bază operează al doilea plan

- cel juridic

- cel al științelor sociale.

„Dacă dreptul reprezintă matematica ştiinţelor sociale, principiul egalităţii constituie instrumentul său cel mai exact (...) Aceste trăsături au făcut ca egalitatea să fie unul dintre standardele normative tot mai des invocate și aplicate”. (Pavel, 2008: 6)

Filosofic, încă de la grecii antici, conceptul de egalitate era acceptat la nivelul dezbaterii și chiar ezistă relatări în Iliada lui Homer despre adunări în care toți luau parte la deicizie. (Wilson, 2006: 211)

Cu toate acestea, până la punerea efectivă în practica administrativă și juridică a conceptului au trecut secole, iar lucrurile nu par definitiv tranșate nici astăzi.

Societățile democratice se confruntă cu zbateri profunde în a defini conceptul de egalitate, în condițiile unei mobilități și diversități mari. „O întrebare rămâne deschisă: conceptul potrivit căruia fiecare cetățean are un rol egal în politică poate supraviețui diferitelor inegalități generate și susținute de exercițiul diferențial al mobilității și alegerii, puterea crescută a celor avuți și cu educație, acțiunilor guvernelor care par să se detașeze tot mai mult de dorința și înțelegerea cetățenilor?” (Farrar, 2007: 186)

Recunoașterea drepturilor egale ale altor categorii cu cele ale claselor considerate superioare, de regulă avute, a fost clamat în perioadele de emancipare.

Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
«Câine sadea» îmi zice, iar nu domnia-voastră.

Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
«Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.
»"

Ce prevede Constituția României

Constituția României art 16 - Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

Prin egalitatea în drepturi, constituționaliștii desprind două aspecte majore ale preverilor din legea fundamentală: șanse egale, respectiv nediscriminare.

„Egalitatea înseamnă, în primul rând, oferirea de șanse egale tuturor cetățenilor. Complexitatea acestui principiu a condus în jurisprudența Curții Constituționale a României la proclamarea unui drept la diferență ca expresie a egalității cetățenilor în fața legii. Legea trebuie să ofere șanse egale tuturor cetățenilor. Acesta este sensul prevederii constituționale conform căreia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.” (Muraru, Tănăsescu, 2008: )

„Egalitatea poate înseamna, pe de o parte, o egalitate pur formală, de exemplu: orice salariat are dreptul la salariu, sau la muncă egală, bărbații și femeile au același salariu; pe de altă parte, o egalitate relativă, ținându-se cont de situația în care se găsește o persoană, de exemplu: dreptul la un nivel de trai care este un drept cu un conținut diferit pentru fiecare individ în parte.” (Muraru, Tănăsescu, 2008: )

Articolul 7 al Declarației Universale a Drepturilor Omului stabilește că „toți sunt egali în fața legii și sunt îndreptățiți fără discriminare la protecția legii”.

În Atena antică, „în secolul al V-lea î.Hr., «demo-kratia» însemna puterea («kratos») exercitată de popor («demos») și termenul era utilizat în contrast explicit cu forme mai restrictive «aristo-kratia» (puterea deținută de cei mai buni) și «olig-archia» (reguli făcute de câțiva).” (Wilson, 2006: 211)

Numele lui Platon este adesea asociat teoriei Cetăţii ideale „în care egalitatea se traduce prin acordarea de pământuri egale lucrătorilor şi comunităţi depline asupra bunurilor, femeilor şi copiilor pentru războinici şi filozofi”. (Platon apud Pavel, 2008: ) În opinia lui Aristotel, „egalitatea trebuie să fie relativă şi să ţină seama de capacităţile diferite ale indivizilor.” (Aristotel, apud Pavel, 2008: )

„Inițial «demos» însemna întreg poporul, inclusiv «aristocrația», însă în secolul al V-lea î.Hr. implica, deși nu era aplicat astfel - oamenii obișnuiți, plebea. «Demo-krația» însemna puterea («kratos») exercitată de popor («demos») și termenul era utilizat în contrast explicit cu forme mai restrictive «aristo-kratia» (puterea deținută de cei mai buni) și «olig-archia» (reguli făcute de câțiva).” (Wilson, 2006: 211)

În societățile moderne, dăm credit cuvântului egalitate, dar face aceasta procesul mai ușor decât la vechii greci? se întreabă Farrar (2007: 186) 

 „«- Noi, fraţii tăi?» răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- «Dar ziceaţi...» - «Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.»

Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.”

Vorbele nu par a fi suficiente. Nici măcar drepturile ca atare scrise pe hârtie. Este important ca legea fundamentală să prevadă egalitate, dar pentru aplicarea juridică a termenului este nevoie de mai mult - e nevoie de capacitatea politică și administrativă, este nevoie de accesul în mod egal la putere - într-un cuvânt, de respectarea statului de drept, de respectarea ansamblului regulilor democratice.

 „Din contră, se pare: angajamentul nostru față de un anume tip de egalitate - drepturile individuale și potențialul uman - constă în abilitatea de a reuși în ceea ce privește capacitatea poltică și accesul la putere." (Farrar, 2007: 182)

Studiu de caz: Episodul 2  Rulo Legea e aceeași pentru toți

Al doilea episod „Legea e aceeași pentru toți" face parte din seria celor 10 animații scurte realizate de Asociația Digital Bridge (EURACTIV România) în parteneriat cu Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) este dezvoltat în special pentru copiii din clasele gimnaziale, în vederea familiarizării acestora cu principiul „egalității în fața legii”.  

Într-o zi, Rulo și prietenul său se întorc de la școală. Discută aprins despre ora de istorie și se grăbesc. Deși văd că semaforul este roșu atunci când vor să treacă strada, se uită în stânga, se uită în dreapta, nu vine nicio mașină. Așa că traversează repede. Numai că agentul de circulație îi observă și îl amendează doar pe Rulo.

Oare de ce?

RULO (Ep. 3): Legea e aceeași pentru toți

Mai mult pe EurActiv »