Să ne imaginăm că, într-un anumit domeniu, nu există arbitraj corect (ex. sport). Cine este îndreptățit să împartă dreptatea?

Dacă nu există arbitraj independent într-un conflict apărut, cel care se simte nedreptățit poate apela la justiție - pentru soluția imparțială, pentru a își găsi dreptatea. Dacă însă justiția are baza șubredă, atunci soluțiile riscă să fie viciate. 

Justiția este sistemul care balansează nedreptățile din alte sisteme, prin urmare, nu poate să existe decât un singur rege/conducător în ceea ce o privește: legea. O lege dreaptă. 

„Justiția independentă este esențială pentru o democrație funcțională.” (Jagland, 2018: 11)

Cine împarte dreptatea

Imparțialiate, independența și integritate - fără acestea, împărțirea dreptății va fi viciată.  „Cei trei i”, cum plastic sumarizează judecătorul Cristi Danileț (2009: 1)

„Imparțialitatea este valoarea supremă, care presupune, ca și condiții, dar și drept garanții totodată, celelalte două noțiuni” (Danileț, 2009: 1)

 „Dacă în guvernele asolutiste Regele e legea, în țările libere legea trebuie să fie rege”, scria unul dintre părinții SUA, Thomas Paine, în pamfletul „Common Sense” din 1776. Democrația înseamnă domnia legii. „În America Legea este Regele.”, nota Paine, în 1776.

Istoria aduce sute de dovezi asupra riscurilor pe care amestecul puterilor, influențele discreționare dinspre zona puterii în cea a dreptății fac ca drepturile omului să fie încălcate, lucru inacceptabil în democrație. Pilonii acesteia se bazează pe separația clară între puteri.

"Alături de Executiv și Legislativ, sistemul judiciar reprezintă o ramură esențială a guvernării. Cu condiția separării puterilor: acestea funcționează fără control direct una asupra alteia, însă parte a unui sistem de checks and balances." (Consiliul Europei, 2018: 11)

La fel cum în relațiile interpersonale, cinstea, încrederea, demnitatea au o valoare inestimabilă, cu atât mai mult arbitrului i se cer toate acestea, mai presus de orice suspiciune  

"Oamenii au încredere în sistemul judiciar dacă este imparțial: dacă reușește să își păstreze independența față de orice fel de presiuni (de regulă, politice)" (Consiliul Europei, id).

Doar așa judecata înseamnă respect al legii, încălcarea legii este pedepsită și drepturile individuale sunt respectate. Drepturile fundamentale ale omului sunt definite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Constituția României

Art. 124 – „Înfăptuirea justiţiei

(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.” 

Cei trei „i” explicați de judecătorul Danileț 


  • Imparțialitatea este o valoare morală, ține de forul interior al persoanei și presupune ca agentul public care activează în justiție analizarea și conduita echidistantă a faptelor în raport cu legea aplicabilă, fără a avea prejudecăți sau predilecții, fără să acționeze în vreun mod care să susțină interesele vreuneia din părți.” (Danileț, 2009: 1) 
  • Integritatea înseamnă „exercitarea funcției în mod cinstit, correct și conștiincios, cu bună-credință". (Danileț, 2009: 2)
  • Independența: „agenții publici să fie capabili de a instrumenta cazurile în absenața presiunilor și influențelor de orice fel, fie că acestea ar veni din partea șefilor ierarhici, a grupurilor de interese, economice etc.” (Danileț, id)  
 
Într-o competiție sportivă sau de alt tip, toți ochii sunt pe arbitru. Independența, imparțialitatea, integritatea acestuia vor da credibilitate competiției. Dacă asupra arbitrului sunt exercitate presiuni și este afectat de acestea, atunci întregul sistem de valori pe care se bazează competiția se prăbușește. 
Independența presupune ca nimeni să nu influențeze judecata. În cazul instanțelor, independența se referă atât la cea instituțională, cât și la aceea a judecătorului, „pentru luarea de decizii”. (Copoeru, 2017: 11)

„Independența judiciară reprezintă atât o stare de spirit, cât și o serie de angajamente instituționale și operaționale.” (Copoeru, id)

„Fundamentată pe teoria separaţiei puterilor în stat, independenţa justiţiei semnifică că atât justiţia ca instituţie, ca sistem, cât şi judecătorii individuali care decid în cazuri specifice, trebuie să fie capabili să-şi exercite responsabilităţile profesionale fără a fi influenţaţi de puterea executivă, puterea legislativă sau de grupuri economice sau de interese.” (Dumbravă et alli,  2000 :10)  

„Independența magistratului este premisa statului de drept și garanția fundamentală a unei corecte judecăți.” (Labuș, Manea, 2009, online)

Studiu de caz 

Episodul 2 - Cine împarte dreptatea pe terenul de fotbal

„Cine împarte dreptatea pe terenul de fotbal” este al doilea episod din seria celor 10 animații scurte realizate de Asociația Digital Bridge (EURACTIV România) în parteneriat cu Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) este dezvoltat în special pentru copiii din clasele gimnaziale, în vederea familiarizării acestora cu principiul „statului de drept”. 

 Rulo şi prietenii lui se pregătesc pentru un meci de fotbal care va decide cine merge mai departe în turneul ținuturilor. Una dintre echipe este condusă de domnul Buturugă, un om de afaceri din ținut care este și antrenor de fotbal. Domnul Buturugă știe că echipa lui e mai slabă, dar e convins totuși că va câștiga pentru că are un avantaj. Oare de ce?
Urmărește animația video pentru a descoperi ce se întâmplă.

Scenariul animației este disponibil aici.

RULO (Ep. 2): Pe terenul de fotbal - cine împarte dreptatea? O poveste despre independența justiției

Mai mult pe EurActiv »