În timpul unei dictaturi, autoritatea dictatorială încearcă să controleze, să filtreze, să cenzureze ceea ce apare în spațiul public. Este ceea ce s-a întâmplat în patru decenii de guvernare comunistă.

În România, cenzura a făcut parte din controlul politic exercitat de sovietici pentru a își impune controlul în Europa Centrală și de Est, notează Deletant (1999: 55), iar „Pactul Ribbentrop-Molotov a fost folosit ca instrument de autoritățile sovietice pentru a instaura controlul asupra României. În baza acestuia, „cenzura putea fi impusă dacă autoritățile sovietice considerau necesar.” (Deletant, 1999: 55)

Cenzura interzicea, pe de o parte, apariția de publicații sau canale media altele decât cele controlate de stat. Conținutul fiecărei informații difuzate era necesar să treacă de un amănunțit control al propagandei, iar șeful statului, „conducătorul iubit”, „partidului iubit” și altor parveniți politic. 

Selecția informațiilor nu avea la bază relevanța informațiilor pentru interesul public, în locul modelului democratic, în care publicul are dreptul, garantat de Constituție, să primească infromații și date (art )

Mass-media din perioada comunistă difuzau propagandă, dezinformare, programele erau supuse unei cenzuri acerbe. Generațiile care au trăit în acea perioadă își amintesc cele câteva ore de program în care la știri vedeai doar ode despre și pentru conducător, despre și pentru partid.

O mostră de cântece pretins naționaliste, în fapt, dedicate partidului și conducătorului din timpul în care nu exista decât televiziunea publică română, și aceasta cu câteva ore pentru difuzare pe zi în care predomina propaganda; în anumite zile era difuzat un film pe seară, însă și acesta fie cu mesaj propagandistic, fie puternic filtrat de cenzură. 

Constituția României, după răsturnarea epocii auto-intitulate „de aur” de sub regimul Ceaușescu, a introdus drepturi fundamentale, piloni ai democrației: 

- dreptul la informare

- dreptul la exprimare liberă

- interdicția oricărui tip de cenzură (art 30.2) 

Orice drept vine cu responsabilități

a) Responsabilitatea statului 

Dreptul la informare al cetățeanului este garantat de Constituție: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.” (Constituția României, art. 31.1) 

Pentru a nu rămâne doar pe hârtie, statul se obligă, potrivit Constituției să asigure cadrul ncesar, anume: 

- Serviciile publice de radio și de televiziune să fie autonome.

- interzicerea oricărei forme de cenzură, „nicio publicație nu poate fi suprimată” (art 31 (2-4))

Reponsabilitatea mass-media 

- "Mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice" (Constituția României, art 31 (4))

- interesul public, în slujba cărora activează mass-media într-o societate democratică;

- buna-credință. 

Limite impuse prin Constituție 

„Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.”  De asemenea, „sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”. (art 30 (6), (7), Constituția României)

Toate acestea nu sunt posibile fără libertatea conștiinței. În sistemul de valori propriu, libertatea conștiinței joacă un rol major.

Art 29, Constiuția României: (1) „Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc.” (2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect reciproc.”  

Studiu de caz Rulo, episodul 4 - „Care e cel mai grozav joc digital” „Care e cel mai grozav joc digital” este al doilea episod din seria celor 10 animații scurte realizate de Asociația Digital Bridge (EURACTIV România) în parteneriat cu Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) este dezvoltat în special pentru copiii din clasele gimnaziale, în vederea familiarizării acestora cu principiul „statului de drept”.  Copiii din Ținutul Distracției vor ca duminica următoare să se adune în parc și să decidă, în urma unei dezbateri, care joc de pe telefonul mobil este mai interesant și mai captivant. Se fac două echipe. Rulo face parte din echipa Veselilor care susține un joc de matematică, iar ceilalți se numesc Jucăușii și susțin un joc de curse. În echipa Jucăușilor se află Vandal, un roboțel mai mare de 14 ani care este foarte răutăcios cu toți colegii lui. El vrea ca jocul lui să iasă câștigător. Link direct la tabloul celor 10 video-animații Rulo