Hellman și Kaufman (2000, online) defineau „captivitatea statului” astfel: „statul devine captiv atunci când un număr mic de firme(sau grupuri militare, etnice sau politiceni cleptocrați) fac regulile jocului în interes propriu, prin prevederi non-transparente care aduc câștiguri private oficialilor publici - voturi legislative, hotărâri de guvern, decizii ale unor instanțe sau finanțarea ilegală a unor partide.”

Conceptul de „stat captiv” leagă problema corupției de intere politice, social, economice - care reprezintă obstacole cheie pentru reforma economică (Hellman, 2000, online). Într-un deceniu de tranziție, teama de statul dominator a făcut loc oligarhilor care confiscă statul. În economia captivă, mediul legislativ și cel de politici publice este modelat în avantajul firmei dominatoare, în detrimentul mediului de afaceri din afara acestor cercuri. (Hellman, 2000, id)

În publicația trimestrială a Fondului Monetar Internațional, Hellman și Kaufmann (2001, online) explică metoda prin care organismele financiare au creat variabilele prin care măsoară indexul captivității statului.

Sursa: Banca Mondială, 2000

Metodologia studiilor instituțiilor financiare se bazează atât pe analiza legislației, cât și pe intervievarea firmelor. Relațiile între firme și stat reprezintă obiectul principal al unei cercetări în ceea ce privește gradul de captivitate al unui stat. 

Indexul utilizat în analiza captivității statului este bazat pe relatările companiilor cu privire la cum le sunt afectate interesele de diverse plăți către ofciali pentru a influența decizia în una dintre cele șase instituții: parlament, aparatul executiv, instanțele penale, instanțele civile, banca centală, partidele politice. (Hellman, Kaufman, 2001, online) 

Științele politice opeează cu conceptul de stat neopatrimonial. Când elitele conducătoare utilitează în mod fraudulos legislația și regolementări în folos propriu, nedând înapoi de la a face regulile astfel încât să servească propriilor nevoi, statul neopatrimonial e caracterizat prin lipsa regulilor predictibile (O’Neil apud Leitner, Meissner, 2017) 

Stoyanov analizează diverse aspecte ale fenomenului de captivitate a statului și cum s-au modelat societățile din fostul bloc comunist al Europei Centrale și de Est în tranziția post-comunistă. Au favorizat statul captiv procesul de redistribuire masivă a resurselor statului, în paralel cu o nouă bază legală pentru societate. Multe astfel de transferuri s-au realizat în afara controlului societății și au dus la o „putere din umbră”.

Democrație devine captivă atunci când corupția se generalizează. Acest lucru este favorizat de mai mulți factori, care acționează corelat, fiind rezultat al unei combinații între perioada când au loc reforme (ex. în state în tranziție), contextul politic, economic și actorii. „Statele sunt vulnerabile atunci când parcurg reforma politică și economică" (Meirotti in Meirotti, Masterson, 2018: 5), astfel încât perioadele de tranziție reprezintă momentul prielnic pentru ca oligarhii să captureze statul.

Lodge sugerează că neo-liberalizarea în economiiile din Africa se aseamănă în anumite aspecte cu privatizarea și dominanța politicienilor din statele post-sovietice. (Meirotti, id: 5) În privința contextului economic și politic, concentrarea puterii politice și economice și răspunderea limitată favorizează capturarea statului (Merotti, ibid: 6)„ În țările cu o istorie a puterii centralizate, unde patrobnatele și clasele privilegiate sunt legate de politic, instituționalizarea separării puterilor reprezintă o bătălie". (Merotti, ibid) 

Stoyanov amintește și altți factori mportanți în context: închiderea fostelor securități, dar și recrearea unei societăți civile, interzise în timpul comunismului (Stoyanov in Meirotti, Masterson, 2018: 173).

Din perspectiva lui, contracararea se poate face printr-o revalorizare a modelul de guvernare, precum și prin coordonarea eforturilor anti-corupție (2018: 175), prin implicarea societății civile.

Estonia ilustrează povestea de succes, iar Stoyanov (2018: ) explică modelul urmat de această țară: guvernanța comunistă a fost înlocuită cu un model funcțional, orientat spre piață și care, în același timp, mandatează cetățenii să aibă control asupra acțiunilor statului.

Impactul unui asemenea model se va reflecta în trei aspecte: reducerea corupției; înlocuirea nomenclaturii (al controlului politic asupra elitelor și administrări în diferite sectoare ale societății, cu persoane care își dovedesc meritele; reforma legislației astfel încât cetățenii să fie împutenrici să controleze guvernarea). 

Studiu de caz Rulo, episodul 8 - „Ținutul Distracției angajează” „Ținutul Distracției angajează!” este al optulea episod din seria celor 10 animații scurte realizate de Asociația Digital Bridge (EURACTIV România) în parteneriat cu Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE) este dezvoltat în special pentru copiii din clasele gimnaziale, în vederea familiarizării acestora cu principiul „statului de drept”. Ținutul Distracției se pregătește pentru o sesiune foarte mare de angajări. De mulți ani, nimeni nu a mai fost angajat și anul acesta sunt multe poziții libere.Părinții lui Rulo ar vrea să aplice și ei pentru două posturi la biroul Ținutului. Din păcate, Bolovan, șeful Ținutului, și rudele sale au alte planuri. Ei nu au de gând să permită angajarea altor oameni în afara celor din familia lor și din grupul lor de prieteni. Ce fac ei? Urmărește animația grafică pentru a afla ce se întâmplă. Tabloul celor 10 video-animații Rulo