Cei 35 de indicatori din raport sunt impartiti in cinci capitole principale: context, structuri, organizatie, echipamente, profesori si procese. Aceste date ofera o imagine destul de clara a nivelului de computerizare acasa si la scoala si a disparitatilor care ar putea exista intre scolile dintr-o anumita tara. Mai mult, ele ofera informatii despre cum sunt computerele folosite, atat in ceea ce priveste frecventa, cat si activitatile elevilor.

Principalele concluzii:
Niveluri foarte diferite de computerizare intre tari si in interiorul tarilor
In 2000, nivelul de computerizare parea sa difere puternic intre tari. In cele mai multe tari, media variaza intre 5 si 20 de elevi pe computer in randurile celor de 15 ani dar se situeaza la peste 40 in anumite tari. Printre acestea din urma Grecia si Portugalia si-au propus obiectivul de a scadea constant aceasta cifra, iar situatia se schimba rapid. Peste tot, conexiunile le Internet din scoli sunt mai scazute decat nivelul de computerizare dar sunt direct relationate. In interiorul unei tari anume, numarul de elevi pe computer poate varia considerabil de la o scoala la alta. Acest lucru se aplica mai ales tarilor in care nivelul de computerizare in scoala este relativ modest. In cateva tari in care exista o limitare a numarului maxim de elevi pe computer, disparitatile intre scoli sunt foarte mici. Acest lucru se aplica comunitatii flamande din Belgia si Marii Britanii. Prin contrast, acolo unde regulile prevad existenta unei camere speciale cu computere fara a determina dimensiunile acesteia, scolile mici pot fi in avantaj si este cazul Poloniei. Atat dezvoltarea computerizarii scolare cat si cea domestica sunt legate de PIB.

Computerizarea in doua faze, mai intai pentru personal si apoi pentru elevi

Computerizarea scolilor urmeaza linii similare in toate tarile. In faza initiala, computerele sunt destinate in principal personalului administrativ si corpului didactic. Dupa aceea este permis si accesul elevilor. In tarile unde computerizarea este mai putin raspanadita, elevii pot avea acces in camerele cu computere, acestea fiind altele decat salile de clasa, pe cand in tarile unde computerizarea a atins un stadiu mai avansat, computerele pot fi localizate atat in clasa cat si in afara ei (intr-o incapere speciala care ofera serviciile unui computer sau o biblioteca multimedia).

Folosirea IT&C pentru predarea altor materii, in special in invatamantul primar

In invatamantul primar, doar sapte tari (Cehia, Italia, Letonia, Lituania, Ungaria, Slovacia si Bulgaria) nu au inclus IT&C in programa obligatorie. Aceasta situatie este o si mai mare exceptie in invatamantul secundar. In multe tari timpul rezervat pentru IT&C este flexibil. Recomandarile oficiale asupra abordarilor de urmat sunt similare intre tari.

In educatia primara, IT&C este folosita in principal ca unealta pentru predarea altor materii. In educatia secundara si in special la nivelul superior al ciclului secundar, aceasta abordare este suplimentata de predarea IT&C ca materie de sine statatoare. Printre scopurile oficiale ale programei, cele mai reprezentative sunt activitatile care implica software, cautarea de informatie si retele de comunicare pentru cunoasterea in adancime a diferitelor materii, indiferent de nivelul presupus de educatia obligatorie. Copiii intre noua si zece ani au acces extins la computer acasa. Familiile in general faciliteaza accesul copiilor de noua-zece ani la computer. Acest lucru se aplica tuturor tarilor studiate, indiferent de nivelul computerizarii domestice. Marea majoritatea a copiilor din acest grup de varsta folosesc computere (excluzand consolele si echipamentul portabil) pentru jocuri. Procentajul celor care spun ca scriu si cauta informatii este totusi ridicat in cateva tari (Grecia, Franta, Italia, Cipru si Marea Britanie).

In scoala primara, elevii de clasa a patra spun ca nu folosesc computerul foarte des. Aproape jumatate spun chiar ca nu il folosesc niciodata sau aproape niciodata. Numai in cateva tari (in particular Marea Britanie si Islanda) un procent mare de copii de scoalaspun ca folosesc computerele foarte regulat. In majoritatea tarilor, atunci cand elevii de scoala primara lucreaza cu IT&C la scoala o fac pentru a scrie ceva sau a cauta informatie. Aceste activitati corespund in mare scopurilor si recomandarilor din programa oficiala pentru educatia primara. La scoala, elevii din educatia secundara folosesc computerele mai des decat cei din educatia primara. Aproape doua treimi din elevii de 15 ani spun ca folosesc computerul foarte regulat la scoala. In general vorbind, computerele sunt folosite mai rar in tarile in care numarul de elevi pe computer este mare (cu exceptia Bulgariei), cu toate ca folosirea rara exista si in tarile cu un grad inalt de computerizare (comunitatea franceza din Belgia, Germania si Franta) in care majoritatea elevilor de 15 ani spun ca niciodata sau aproape niciodata nu folosesc computerul la scoala. Computerizarea limitata nu opreste neaparat implementarea activitatilor legate de computer si viceversa. Cu toate ca folosirea Internetului de catre copiii de 15 ani nu este la fel de frecventa ca utilizarea computerului, tendintele generale in ambele cazuri sunt asemanatoare. Frecventa folosirii Internetului este in mod special ridicata in cinci tari (Danemarca, Austria, Finlanda, Suedia si Islanda).

Educatia profesorilor pentru IT&C
 
Institutiilor de invatamant li se acorda o libertate considerabila in determinarea programei. In timpul educatiei initiale de educatori, profesorii din invatamantul primar si secundar din cele mai multe tari dobandesc cel putin cunostinte de baza in folosirea IT&C in scopuri educationale. Indiferent daca pregatirea lor initiala in IT&C este obligatorie, institutiile care educa profesori sunt libere in mare parte sa isi determine continutul programului de educatie si durata din programa dedicata. Un numar minim de ore este recomandat oficial in comunitatea franceza din Belgia, in Spania, Lituania, Luxemburg, Malta, Austria, Suedia si Islanda. Dobandirea sau reinnoirea cunostintelor IT&C este incurajata prin trainingurile desfasurate la locul de munca. Programele nationale (de lungimi diferite dar in general de cel putin doi ani) incurajeaza acest tip de instruire a profesorilor la nivel primar si secundar.

Profesori specialisti in IT&C in educatia secundara

In invatamantul secundar profesorii specialisti sunt in general responsabili pentru lectiile de IT&C, indiferent de abordarea recomandata de programa. Acest lucru se intampla in invatamantul primar doar in Polonia si Romania. Acesti specialisti au primit, in general, educatie initiala universitara de patru sau cinci ani. In multe tari, profesori complet calificati au de asemenea posibilitatea sa isi extinda aria de acoperire in acest domeniu obtinand o calificare de specialist.

Raportul complet este disponibil pe site-ul Eurydice.

In secondary education, specialist teachers are generally responsible for lessons in ICT, regardless of the approach advocated in the curriculum. Only in Poland and Romania does this occur in primary education. These specialists have in general received initial education lasting four or five years at university level. In many countries, fully qualified teachers are also able to extend their skills in this field and thereby acquire a specialist qualification.
Sursa: Eurydice, citata de EurActiv.com

Nota: Analizele si rapoartele contin comentarii ale colaboratorilor externi. EurActiv are o platforma neutra si nu are pozitii proprii asupra politicilor. Orice opinii din sectiunea Analize si rapoarte apartin doar autorilor.