Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie... Mai puțină hoție. Fie că e copiat din munca altuia sau furt din banul public, măcar un an cu mai puțină hoție ar putea fi esențial pentru dezvoltarea țării.

Je suis un cetățean obișnuit.

Un cetățean care este curios de ce ofițerul Nicolae Ciucă a transcris în lucrarea sa de doctorat pasaje întregi din operele altora fără a le interpreta prin propria prismă. Un cetățean care e curios dacă lucrarea în cauză are și o valoare de cercetare istorică sau conține vreo idee revoluționară pentru științele militare sau e doar o intepretare subiectivă a evenimentelor trăite de ofițerul Ciucă.

Un cetățean care și-ar fi dorit ca premierul Nicolae Ciucă să ceară direct analiza, cu celeritate, a operei sale de către CNATDCU - singurul organism abilitat să retragă un doctorat în eventualitatea unui plagiat - nu doar Comisiei de Etică de la universitatea care i-a acordat titlul de doctor în științe militare.

Un cetățean care și-ar fi dorit ca președintele care l-a desemnat (și susținut până în pânzele albe) pe fostul șef de stat major Nicolae Ciucă drept premier să iasă cu o poziție mai fermă împotriva furtului intelectual în general și nu doar să transmită că nu va comenta până la finalizarea anchetei. Știm și noi că în România investigațiile pot dura oricât se dorește - vezi dosarul Revoluției sau pe cel al mineriadei din iunie 1990.

Un cetățean care și-ar dori ca șeful unei organizații care se autointitulează drept reprezentanta mediului de afaceri din România - deși rareori a părut că apără și alte drepturi în afară de cele clamate în nume propriu - să nu considere că democrația poate fi exagerată. Și eventual să-și amintească vechiul proverb românesc - „cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”.

În același context, cetățeanul acesta și-ar dori ca niciun român să nu tolereze ca șeful Guvernului să fie un general care și-a însușit munca altuia și a profitat, inclusiv financiar, de pe urma unei lucrări de doctorat plagiate.

Un cetățean care și-ar dori ca notabilitățile statului să nu mai facă „apeluri la stabilitate”, doar când le convine, că altfel, juriștii pot fi oricând martori a cât de stabile și predictibile sunt prevederile legislative.

(pentru context, citiți un foarte bun interviu realizat de HotNews)