Ministrul finanțelor a prezentat, cu emfază, o serie de măsuri fiscal-bugetare pentru anul 2019, prin care guvernul PSD vrea să pedepsească mediul economic care, cred guvernanții, tratează incorect clienții români. O problemă ar fi că, așa cum s-a întâmplat în general până acum, companiile vor protesta timid și apoi vor transfera costurile tot către clienți, care vor fi astfel chiar mai loviți decât înainte.

Dar problema mai mare este că PSD - partid condus de un condamnat penal pentru corupție - își demonstrează, de fapt, fie o incompetență crasă în materie de economie, fie pune pe masă agenda de luptă împotriva unei economii de piață și în favoarea reîntoarcerii la socialism, la 29 de ani după ce credeam că am scăpat, pe vecie, de controlul statului asupra prețurilor și mediului de afaceri, în general.

Sau poate chiar ambele.

Impunerea unei „taxe de lăcomie” pentru bănci, care depinde de o dobândă creată în piață, arată o dorință clară de a impune un anumit nivel al dobânzilor care nu are legătură cu condițiile din piață, unele dintre acestea fiind chiar rezultatul acțiunilor statului. În același timp, introducerea de noi taxe și impozite fusese deja anunțată de Liviu Dragnea într-un discurs susținut duminică în care a aruncat cu vitriol la adresa multinaționalelor și băncilor care „ar jupui” sărmanii consumatori români. Un discurs care, în opinia președintelui Klaus Iohannis, permite „numai concluzii triste” pentru PSD și pentru România și „arată clar că PSD sub Dragnea a ajuns un partid anti-european, anti-justiție, anti-investiții, anti-afaceri”.

Și chiar dacă am putea trece peste repetatele declarații ale ministrului Teodorovici, premierului Viorica Dăncilă și chiar ale lui Dragnea, că Guvernul PSD nu va introduce noi taxe, ba chiar va scădea fiscalitatea, mărind în același timp salarii și pensii - ceea ce, pentru mulți economiști, este o imposibilitate - maniera în care aceste măsuri sunt introduse este la fel de deranjantă: Anunțarea cu o săptămână înainte de Crăciun, fără o dezbatere publică, fără o evaluare a impactului, în condițiile în care - ce ironie! - chiar Guvernul listează în expunerea de motive a proiectului de Ordonanță de Urgență „obligația Guvernului de a conduce politica fiscal-bugetară într-un mod care să asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu”.

Mai mult, mediul de afaceri reacționase deja - la informații publicate pe surse și nu la proiecte publicate pe site-urile autorităților, cum ar fi normal - dar ministrul Teodorovici nu a părut atins de aceste comentarii.

Cumva, în acest context, Ordonanța privind amnistia și grațierea - pe care președintele Iohannis speră să o blocheze prin prezența sa la ședințele de Guvern - nici nu mai pare așa nocivă. Sau poate exact acesta era scopul?

Recomandarea de lectură vine din The Economist: Legăturile strânse între biserică și politică în fostele state sovietice (sună cunoscut, nu?)