Liderii lumii occidentale se întâlnesc în acest sfârșit de săptămână pentru a decide următorii pași împotriva Rusiei. Vor arăta rezultatele că SUA și UE mai vorbesc pe același glas sau vor apărea primele fisuri între parteneri?

Președintele american Joe Biden vine la Bruxelles pentru a convinge liderii europeni să adopte noi sancțiuni împotriva Rusiei, la o lună de la invazia Ucrainei.

În definitiv, SUA are mai mult de câștigat din distrugerea puterii economice a Rusiei, în timp ce Europa este mult mai interconectată cu (și dependentă de) vecinul de la Răsărit.

Până acum, SUA, UE și celelalte mari puteri economice (cu excepția Chinei) au arătat o unitate de monolit în condamnarea invaziei ruse în Ucraina și impunerea de sancțiuni împotriva economiei ruse și a acoliților lui Vladimir Putin.

Dar când vine vorba de petrolul și gazele rusești, poziția unor lideri europeni se schimbă.

Polonia și statele baltice, spre exemplu, susțin un embargo total împotriva combustibililor fosili din Rusia, conștiente fiind că această blocare a importurilor ar putea afecta economia europeană chiar mai mult decât pe cea rusă. De când a început războiul, Europa a cumpărat gaze și petrol de peste 17 miliarde de dolari din Rusia.

De cealaltă parte, Germania, dar și Ungaria sau Bulgaria, spun că UE nu se poate deconecta imediat de la conductele rusești, deoarece nu are suficiente surse alternative, deși lucrează intens pentru a-și reduce dependența. Dar nu se va întâmpla peste noapte.

Putin, de cealaltă parte, așteaptă primele fisuri în unitatea blocului, care oricum l-a luat prin surprindere. Obișnuit cu eternele discuții între liderii europeni care deseori duc doar la amânări până când soluțiile nu mai sunt practic necesare, Kremlinul nu se aștepta ca Vestul să ia atât de repede o decizie și, mai ales, să adopte sancțiuni de o asemenea amploare.

Economia rusă este serios afectată, dar Putin a simțit nevoia să mai bage puțin bățul prin gard, cerând ca „statele neprietenoase” cu Rusia - membrii UE, dar și SUA, Canada, Marea Britanie, Elveția sau Japonia - să plătească gazul cumpărat în ruble, nu valute străine.

Biden are deci multe de dezbătut, la Bruxelles. În fapt, în capitala Europei sunt organizate trei summit-uri extraordinare - NATO, Consiliul European, dar și o întrunire G7.

Alianța Nord-Atlantică are pe masă o întărire a flancului estic, care este acum foarte aproape de zona de conflict din Ucraina. Desigur, vor fi noi discuții privind livrările de arme către Ucraina, dar și despre amenințările Rusiei la adresa țărilor NATO.

Președintele american va fi prezent și la summit-ul liderilor de stat sau de guvern din UE. Aceștia trebuie să găsească noi soluții pentru economia europeană, dar și pentru a gestiona fluxul de refugiați, dat fiind că deja peste 3,5 milioane de ucraineni și-au părăsit țara din cauza conflictului. Comisia Europeană a anunțat deja măsuri de ajutor - pentru companii, pentru refugiați, pentru sectorul agricol - dar UE va trebui, probabil, să pună pe masă mult mai mulți bani pentru o economie deja serios afectată de prețurile mari la energie și încă nerefăcută total după pandemie.

Cu un război, care mai poate dura încă multe luni, la ușă este însă greu să faci previziuni. Este esențial de urmărit ce poate oferi America Europei în aceste zile și în lunile care vor urma. În ce măsură se va implica China - este o altă întrebare. Cum poate fi prevenită o escaladare a conflictului?

What's the Likelihood of Nuclear War - este recomandarea zilei, din The Atlantic.