Timp de zece ani (până în octombrie anul trecut) Stoltenberg a fost secretar general al NATO și autoapărarea sa se explică prin locul special pe care Norvegia îl ocupă în delicatul echilibru energetic european. Țara are cele mai mari rezerve de petrol și gaze naturale de pe continent, după Rusia, și a contribuit la compensarea unei părți a colapsului aprovizionării cu combustibil rusesc.

Gazul norvegian și Italia

Dar este suficient acest lucru pentru a justifica acuzația adusă de mulți Oslo-ului, aceea de „profitor”, pentru că și-ar crește veniturile datorită războiului din Ucraina? Putem înțelege mai bine acest lucru dacă aruncăm o privire asupra relațiilor din ultimii ani dintre Norvegia și restul Europei, timp în care toate țările Alianței Nord-Atlantice (minus Turcia) au redus drastic achizițiile din Rusia. Cel puțin în cazul Italiei este sigur că gazul nordic nu dobândit o importanță mai mare, dimpotrivă, în 2024, fluxul său era în scădere pentru al doilea an consecutiv (mai puțin de o zecime din importul total).

Gazul norvegian și Europa

Pentru Europa în ansamblu, situația este diferită. Între 2021 și anul trecut, achizițiile de metan scandinav au crescut cu 5,8% în volum (conform bazei de date a centrului de studii Bruegel din Bruxelles). Din punct de vedere valoric, efectul este și mai evident, conform datelor furnizate de agenția de statistică Oslo: cifra de afaceri a exporturilor de gaze norvegiene explodează de la o medie de 15,9 miliarde de euro pe an în perioada 2016-2020 la 74,3 miliarde de euro în medie pe an de la începutul războiului în decembrie anul trecut. În esență, veniturile au crescut aproape de cinci ori. Și nu pentru că Norvegia ar fi vândut mult mai mult, ci pentru că a făcut-o la un preț mult mai mare. De fapt, contractele prevăd că transporturile sunt bazate pe prețul mediu al pieței din Amsterdam (Ttf) din luna precedentă; iar din 2022, lista de prețuri TTF este literalmente de nerecunoscut.

Totuși, nici măcar asta nu spune totul, pentru că acele cifre de afaceri nu țin cont de vânzările de petrol și nici nu corespund veniturilor efective ale guvernului de la Oslo. Situațiile financiare ale Equinor, monopolul norvegian al sectorului controlat  în proporție de 67% de stat, dar foarte transparent pentru că este listat la Bursa de Valori din New York, fac lumină asupra acestora. Și se poate vedea că în cei cinci ani înainte de începerea războiului - din 2016 până în 2020 - Equinor a plătit guvernului de la Oslo în medie 7,2 miliarde de dolari pe an taxe și 1,9 miliarde de dolari dividende. În cei trei ani de război totul se schimbă. Transferurile explodează literalmente: Equinor plătește guvernului 31 de miliarde de dolari pe an taxe și 6,1 miliarde de dolari dividende. Pentru statul norvegian acest lucru înseamnă o creștere de peste 300% a veniturilor, în mare parte datorită creșterii prețului gazelor provocată de agresiunea împotriva Ucrainei. Dacă prețurile ar fi rămas în mediile celor cinci ani dinaintea tensiunilor declanșate de Vladimir Putin,  doar în ultimii trei ani guvernul norvegian ar fi încasat cu 86 de miliarde de dolari mai puțni.

Războiul din Ucraina i-a favorizat pe norvegieni

În urma acțiunilor lui Putin, în medie, fiecare cetățean norvegian a înregistrat involuntar o încasare neașteptată de 20 de mii de dolar prin intermediul statului.

Stoltenberg însuși, când se afla în fruntea NATO, a criticat adesea guvernele europene, cerându-le să mărească și să accelereze ajutorul pentru Ucraina. Guvernul său a plătit până acum Kievului în jur de 3,5 miliarde de euro, potrivit Institutului Kiel pentru Economie Internațională: o mică parte din veniturile suplimentare generate de război. Acum, că este ministru de Finanțe, Stoltenberg a promis că va crește transferurile guvernului său către Kiev. Are destulă putere să facă asta.

Sursa: Rador Radio România