Statele membre nu doresc să cedeze din suveranitatea lor către UE pentru o lege electorală europeană comună, astfel încât fiecare are o altă modalitate de vot, notează publicația spaniolă Noticias de Navarra.

Ceea ce la prima vedere ar putea părea un scrutin unificat pentru Parlamentul European, de joi până duminică, înseamnă în realitate 27 de procese electorale diferite, cu regulile, pragurile, circumscripțiile și particularitățile lor, în lipsa unei legi electorale unificate în toate țările Uniunii, cerută insistent de Parlamentul European.

Patru zile de alegeri

Desfășurarea acestor alegeri în patru zile diferite este primul detaliu care atrage atenția: ele încep joi în Olanda și vor continua vineri în Irlanda și Cehia, care prelungește ziua alegerilor până sâmbătă 8. La rândul său, Estonia a început deja cu votul electronic luni, fiind singura țară care permite acest lucru.

Cehii nu sunt singurii care au două zile ca să meargă la vot; este și cazul italienilor, care la rândul lor au stabilit recordul pentru ultima oră de închidere a secțiilor de votare la ora 23:00, duminică seara. Majoritatea țărilor merg la vot duminică.

Pragul minim

Fiecare țară are, de asemenea, propriile reguli în privința marjelor de vot necesare pentru a obține prima poziție în Parlamentul European: statul spaniol se alătură altor 13 state membre care nu au un prag, dar nouă țări (Cehia, Franța, Croația, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România și Slovacia) l-au stabilit la 5%; în Italia, Austria și Suedia este de 4%; în Grecia 3% și în Cipru 1,8%.

De asemenea, alternativele de vot, dacă un cetățean se află în străinătate, sunt foarte diferite în funcție de țara de origine: Cehia, Irlanda, Malta și Slovacia nu permit un asemenea vot, deși majoritatea țărilor asigură votul prin corespondență și/sau personal la ambasadă sau consulat. Franța, Olanda și Belgia permit, de asemenea, votul prin procură, în cazul în care o persoană autorizată votează pentru una absentă.

Pe de altă parte, este obligatoriu să mergi la vot în Luxemburg, Bulgaria, Belgia și Grecia, dar nu și în restul statelor membre. Iar în Malta, Austria, Belgia și Germania merg la vot cetățenii de la vârsta de 16 ani, și de la 17 în cazul Greciei.

De ce acest haos?

Legea electorală continuă să fie o competență atribuită în principal guvernelor statelor membre și acestea, la fel ca în atâtea alte domenii, nu vor să renunțe la suveranitatea lor atunci când își organizează alegerile așa cum cred de cuviință în funcție de specificul național: uneori, intră în joc probleme precum o sărbătoare locală sau reguli care se aplică deja în alegerile naționale.

Parlamentul European a insistat de mai multe ori asupra necesității armonizării unei serii de concepte minime, mai ales în vederea consolidării caracterului european al acestor alegeri, care până acum sunt marcate excesiv de dinamica fiecărei țări.

Parlamentul European propune un sistem electoral comun

În urmă cu doi ani, deputații au propus, de exemplu, ca fiecare cetățean european să aibă două voturi la alegerile pentru Parlamentul European: unul echivalent cu cel actual, pentru listele naționale, și unul suplimentar pentru o circumscripție europeană unică de 28 de locuri, al cărei cap de listă să fie candidatul la președinția Comisiei Europene.

Această propunere includea, de asemenea, că țările cu peste 60 de locuri (Spania, Italia, Franța și Germania) să aibă un prag minim de 3,5%, 9 mai (Ziua Europei) ca zi comună de vot în toate țările o dată la cinci ani, iar listele să fie în format alternativ (alternând un bărbat și o femeie succesiv) sau cu cote de gen pentru a asigura reprezentarea egală.

Puținele caracteristici comune tuturor țărilor sunt cuprinse în legea electorală europeană din 1976, care protejează dreptul europenilor rezidenți într-o altă țară a UE de a vota și de a candida la alegeri în locul lor de reședință, un prag maxim de 5 %, votul pe listă sau vot unic transferabil și incompatibilitățile pentru a fi europarlamentar.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA

Dacă pe timp de război și în comunism au reușit bunicii și părinții, ar fi o rușine să nu reușim noi

Mai mult pe EurActiv »