Data de 9 mai marchează ziua istorică în care a fost pronunțată declarația Schuman, notează Agerpres. În cadrul unui discurs ținut la Paris, în 1950, ministrul de atunci al Afacerilor Externe, Robert Schuman (1948-1952), propunea plasarea producției de cărbune și oțel sub controlul unei autorități comune, evitând astfel izbucnirea unui nou conflict militar între națiunile Europei, potrivit europa.eu. Propunerea lui Robert Schuman este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.

"Guvernul francez propune plasarea întregii producții franco-germane de cărbune și oțel sub o Înaltă Autoritate comună, în cadrul unei organizații deschise participării celorlalte state ale Europei. Punerea în comun a producției de carbon și de fier va asigura imediat stabilirea unor baze comune pentru dezvoltarea economică, prima etapă a Federației europene, și va schimba destinul regiunilor în care de mult timp se fabrică arme de război, ale căror victime au și fost în mod constant. Solidaritatea de producție care va fi astfel creată va face ca un război între Franța și Germania să devină nu numai de neimaginat, dar să și fie imposibil din punct de vedere material. Edificarea acestei puternice unități de producție, deschisă tuturor statelor care vor dori să participe, va avea drept rezultat faptul că va furniza, în aceleași condiții, tuturor statelor pe care le va reuni elementele fundamentale ale producției industriale, creând astfel fundamentele reale ale unificării lor economice.", sublinia în discursul său, Robert Schuman, potrivit www.robert-schuman.eu.

În acest context, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) între Germania, Franța, Belgia, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. La 25 martie 1957, aceste state au semnat Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, astăzi EURATOM). Atât Tratatul de la Roma, cât și Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

De-a lungul timpului, acestui amplu proiect i s-au alăturat încă 22 de state europene: Irlanda, Marea Britanie și Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania și Portugalia (1986), Suedia, Austria și Finlanda (1995), Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia și Ungaria (2004), Bulgaria și România (2007) și Croația (2013), ceea ce a dus la crearea unei imense piețe unice (denumită și piața internă). La 31 ianuarie 2020, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a părăsit Uniunea Europeană.

Astfel, ceea ce a început ca o uniune pur economică a evoluat treptat, devenind o organizație care acționează în numeroase domenii de politică, de la schimbări climatice, protecția mediului și sănătate, la relații externe, securitate, justiție și migrație. Această schimbare s-a reflectat în modificarea numelui Comunității Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană (UE), prin intrarea în vigoare, la 1 noiembrie 1993, a Tratatului privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Documentul reprezintă actul constitutiv al Uniunii Europene. 

Decizia privind instituirea Zilei Europei a fost luată în 1985, în cadrul Consiliului European de la Milano.

La începutul acestui an a avut loc lansarea Conferinței privind viitorul Europei, ce oferă și mai multe oportunități de a contribui la conturarea viitorului Europei. Combinarea celor două evenimente arată că schimbarea este necesară acum mai mult ca oricând și că avem nevoie să discutăm provocările noastre pentru a crea o lume mai bună pentru toți. Vizitatorii pot intra pe platforma multilingvă a Conferinței privind viitorul Europei accesând https://futureu.europa.eu/.