Macedonia de Nord a rezolvat peste weekend o dispută de lungă durată cu Bulgaria, ceea ce a permis un vot favorabil din partea statelor membre UE în privința aderării celor două state balcanice la Uniune

EURACTIV analizează următorii pași pe care ambele țări trebuie să-i facă în drumul lor către UE, după ce Uniunea Europeană a deschis marți oficial negocierile de aderare cu Albania și Macedonia de Nord.

„Este un moment istoric. Este ceea ce au așteptat atât de mult timp cetățenii dumneavoastră și ceea ce ei merită”, a subliniat Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, într-o conferință susținută la Bruxelles alături de prim-ministrul albanez Edi Rama și omologul său din Macedonia de Nord, Dimitar Kovacevski.

Macedonia de Nord este candidată începând din 2005, iar Albania din 2014.

Istoria mai multor drepturi de veto

Macedonia de Nord a primit statutul de candidat încă din 2005, dar timp de mulți ani nu a putut începe negocierile de aderare din cauza opoziției Greciei. Atena a renunțat la veto după acordul de la Prespa, din 2018, când Republica Macedonia și-a schimbat numele, a scos Soarele de la Vergina de pe steagul său și a renunțat la „elenizarea” istoriei sale.

După Prespa, Franța a blocat deschiderea negocierilor de aderare cu Skopje și Tirana până când la nivelul UE urma să fie convenită o nouă metodologie pentru extinderile viitoare.

Următorul obstacol a fost vetoul Bulgariei din 2020, din cauza unei dispute între Sofia și Skopje pe probleme istorice și a necesității de a depăși ostilitatea care datează din perioada Tito.

Și această piedică a fost depășită, după ce Macedonia de Nord și Bulgaria au agreat o propunere de compromis, negociată de președinția franceză a Consiliului, care ar face macedoneana o limbă oficială în UE, dar ar necesita schimbarea constituției din Macedonia pentru a recunoaște bulgarii printre popoarele care au construit națiunea, proteja drepturile minorităților, și necesită schimbarea manualelor cu trimiteri negative la Bulgaria și introducerea criminalizarea discursului instigator la ură în codul penal.

Bulgaria continuă totuși să considere limba macedoneană drept un dialect al bulgarei și a depus luni, la o întâlnire a ambasadorilor UE, un memorandum prin care își reamintește poziția.

Disputa dintre Sofia și Skopje a blocat și cererea Albaniei de a deveni membru, după ce UE grupase candidaturile ambelor țări. Albania a primit statutul de candidat în 2014, la nouă ani după Macedonia.

Se așteaptă ca Albania să înceapă imediat negocierile de aderare, în timp ce Macedonia de Nord va trebui mai întâi să schimbe constituția pentru includerea bulgarilor printre națiunile care au clădit națiunea, conform acordului semnat în weekend.

Iar acest lucru poate dura, după cum a spus și ministrul interimar de externe al Bulgariei, Teodora Genchovska, „trei luni, sau poate doi ani”.

Cum devin statele candidate membri?

Înainte de începerea negocierilor de aderare, țara candidată și Comisia Europeană stabilesc o așa-numită „ strategie de preaderare”, care conduce la elaborarea unui cadru de negociere pentru ambele părți.

Negocierile nu pot începe până când mandatul nu este aprobat în unanimitate de statele membre UE.

În acest proces, Comisia Europeană trebuie să se asigure că țara candidată îndeplinește trei condiții, așa-numitele criterii de la Copenhaga.

Totuși, pentru a începe negocierile, țara candidată trebuie să îndeplinească doar criteriile politice, în timp ce celelalte pot fi îndeplinite în faza de negociere.

Apoi au loc negocieri între miniștri și ambasadori ai guvernelor UE și țara candidată în ceea ce se numește Conferință Interguvernamentală (IGC).

Prima fază presupune un proces riguros de examinare a legislației țării candidate pentru a vedea cât de bine este aliniată la legislația UE - acquis-ul comunitar.

Acquis-ul este împărțit în 35 de capitole de negociere, grupate în șase grupuri, care acoperă fiecare aspect legislativ, care numai individual pot fi încheiate cu acordul unanim al tuturor statelor membre UE.

Negocierile încep odată cu deschiderea capitolelor „fundamentale”, care vizează aspecte precum sistemul judiciar și drepturile fundamentale, iar acest capitol este și ultimul care este aprobat.

Negocierile pot avea loc simultan asupra mai multor capitole.

Odată ce toate capitolele au fost închise, Comisia recomandă țările candidate pentru aderare, iar țara semnează Tratatul de aderare care specifică o dată precisă pentru intrarea în Uniune, făcând-o să devină o „țară în curs de aderare”.

Tratatul trebuie ratificat de toate cele 27 de state membre și de Parlamentul European, care trebuie să aprobe textul cu majoritate absolută.

Cât durează aderarea?

Ritmul negocierilor depinde de viteza reformelor și alinierii la legislația UE din fiecare țară, iar durata acestora poate varia.

Comisia Europeană evidențiază progresul țărilor candidate în rapoarte anuale.

În evaluarea de anul trecut vizând Macedonia de Nord și Albania, executivul UE a menționat că ambele țări sunt „moderat pregătite” în majoritatea celor șase grupuri și au înregistrat unele progrese.

Realist vorbind, închiderea capitolelor poate dura câțiva ani, așa cum a fost cazul Serbiei sau Muntenegrului.

Fiecare țară UE se poate opune închiderii sau deschiderii de capitole, iar Bulgaria și-a rezervat dreptul de a face acest lucru dacă protocolul bilateral nu este implementat de Macedonia de Nord.

Cele mai rapide negocieri au fost cele pentru aderarea Austriei, Finlandei și Suediei - ceva mai puțin de doi ani, în timp ce Croația a avut nevoie de aproape opt ani de la începutul negocierilor pentru a deveni membru cu drepturi depline al blocului.

Care ar putea fi motivele de poticnire?

Probleme bilaterale sau tulburări interne: în ciuda faptului că a câștigat sprijinul majorității parlamentarilor, propunerea franceză a declanșat proteste ample în Macedonia de Nord, oponenții susținând că modificarea Constituției este totuși un pas prea mare.

Criticii de la Skopje ai propunerii franceze spun că aceasta deschide ușa negării identității naționale a macedonenilor. Puternicul partid de opoziție VMRO-DPMNE din Macedonia de Nord se opune ferm compromisului francez.

Capacitatea de absorbție: Criteriile de la Copenhaga includ și un al patrulea aspect, și anume că UE trebuie să aibă capacitatea de a absorbi un nou stat membru.

În ultimii ani, a existat un anumit grad de reticență față de extindere în cadrul UE. Însă importanța strategică a Balcanilor de Vest pentru UE a crescut de la invadarea Ucrainei de către Rusia, având în vedere temerile privind influența Moscovei în regiune.

Cehia, care deține acum președinția de șase luni a Consiliului UE, va trebui să aibă un echilibru între țările care cer aderarea rapidă a Ucrainei la UE și țările care așteaptă de mulți ani la ușa Uniunii, precum cele din Balcanii de Vest.

În octombrie 2022, Președinția cehă va organiza un summit informal la Praga, eveniment la care vor participa statele membre, dar și alte țări europene, „din Islanda până în Ucraina”.

Pe de altă parte, unele state membre susțin mai degrabă reformarea UE înainte de orice extindere a blocului.

Chiar Franța și-a prezentat o propunere pentru a stabiliza vecinătatea UE, în care extinderea nu este neapărat în primul rând.