Au trecut mai bine de șase luni de când Suedia și Finlanda au solicitat aderarea la NATO. Iar dacă Ungaria va fi, în februarie, a douăzeci și nouă din cele treizeci de state membre ale Alianței care au ratificat protocolul de aderare a celor două țări nordice, nu există niciun indiciu că Turcia va da undă verde în curând, scrie Le Monde.

Dimpotrivă: pe măsură ce Stockholmul a început să-și exprime iritarea, Ankara a reacționat puternic vineri, 13 ianuarie. Turcia a anulat planificata vizită a președintelui Parlamentului suedez, Andreas Norlén, marți, 17 ianuarie.

Autoritățile turce nu au apreciat acțiunea simpatizanților kurzi din 11 ianuarie din fața Primăriei Stockholm. Au atârnat de un stâlp un manechin care îl întruchipează pe președintele Recep Tayyip Erdogan. A doua zi, ambasadorul suedez la Ankara, Staffan Herrström, a fost chemat la Ministerul de externe pentru a explica ceea ce Turcia consideră a fi o „provocare”.

„Faptul că teroriștii PKK [Partidul Muncitorilor din Kurdistan] pot contesta guvernul suedez în inima Stockholmului este dovada că autoritățile suedeze nu au luat măsurile necesare împotriva terorismului”, a reacționat pe Twitter directorul de comunicare al președinției turce, Fahrettin Altun, a doua zi după această acțiune. Potrivit agenției de presă turcă Anadolu, procuratura din Ankara a deschis o anchetă pentru „provocare de natură penală”.

Aflat în orașul Kiruna, din nordul Suediei, unde a primit vineri membri ai Comisiei Europene, șeful guvernului suedez, Ulf Kristersson, a vorbit despre un act „foarte grav”.

„Fiecare țară consideră că a mima execuția unui lider străin este respingător. Cu atât mai mult într-o țară care a suferit de două ori uciderea unor politicieni de seamă”, a adăugat el, referindu-se la asasinarea prim-ministrului Olof Palme în 1986 și cea a ministrului afacerilor externe Anna Lindh în 2003.

Premierul Kristersson a dat asigurări că „înțelege furia Turciei” și a spus că Suedia ar fi reacționat în același mod. Dar el denunță și o manevră de „sabotaj” din partea militanților pro-kurzi, cu scopul de a „împiedica aderarea Suediei și Finlandei la NATO”. 

Exercițiu de echilibristică 

Acest incident este cu atât mai problematic pentru Stockholm cu cât permite Turciei să-și justifice poziția intransigentă față de Suedia, stârnind o exasperare tot mai mare în regatul scandinav. Astfel, ministrul turc de externe, Mevlüt Çavusoglu, care l-a primit pe omologul său suedez, Tobias Billström, pe 21 și 22 decembrie 2022 la Ankara, a estimat că Stockholm abia ajunsese „la jumătatea drumului” pentru a răspunde cerințelor țării sale.

Vizibil obosit de strategia Ankarei de a ridica constant miza, Ulf Kristersson și-a manifestat pentru prima dată frustrarea pe 8 ianuarie, în marja conferinței de securitate organizată în fiecare an de asociația suedeză Folk och Försvar în stațiunea de schi Sälen.

„Turcia a confirmat că am făcut ceea ce ne-am angajat”, a remarcat el atunci. „Dar ei mai vor lucruri pe care noi nu le putem și nu vrem să le dăm”.

Într-un act de echilibru, Kristersson și-a temperat remarcile trei zile mai târziu la Stockholm în fața presei europene, salutată cu ocazia lansării președinției suedeze a Uniunii Europene. El a dat asigurări că discuțiile „merg foarte bine”, recunoscând că „Turcia indică uneori persoane pe care ar dori să le extrădeze din Suedia”, dar că „instanțele sunt cele care iau aceste decizii și nu există loc pentru a schimba asta”.

Aceste declarații vin după publicarea unui sondaj, în cotidianul Dagens Nyheter, pe 2 ianuarie, care dezvăluie că, în timp ce 60% dintre cei chestionați în Suedia susțin apartenența țării la Alianța Atlantică, 79% cred că Stockholm ar trebui „să apere Suedia. legile și [principiile] precum statul de drept" împotriva Turciei, "chiar dacă întârzie aderarea la NATO".

În ultimele săptămâni, în opinia publică suedeză controversele s-au înmulțit, precum și criticile la adresa actualului guvern și a celui precedent, condus de social-democrați, considerat prea conciliant față de Ankara.

La mijlocul lunii decembrie, Dagens Nyheter a publicat un document confidențial, scris de diplomații responsabili de negocierile din partea suedeză, care enumeră acțiunile întreprinse de Stockholm pentru a răspunde cererilor Turciei. Sunt șaptesprezece. Printre acestea se numără reluarea exporturilor de arme către Turcia, întrerupte acum trei ani, ca urmare a operațiunii militare turcești din nordul Siriei. Dar și cooperarea dintre serviciile de informații ale celor două țări, precum și luarea în considerare a „problemelor de securitate legate de PKK” și examinarea cererilor de permise de ședere depuse în Suedia de către kurzi.

Documentul precizează că „o duzină de persoane au fost împiedicate recent să intre în Suedia (…) și un număr de /alți/ cetățeni au fost forțați să plece”. Este cazul lui Mahmut Tat, trimis înapoi în Turcia la începutul lunii decembrie și arestat când a coborât din avion de poliția turcă, în fața camerelor de televiziune. Ajuns în Suedia în 2015, acest fost șofer de autobuz, acuzat că are legături cu PKK, fusese condamnat la peste șase ani de închisoare, pe baza unor mărturii considerate nesigure.

Guvernul suedez neagă că a fost implicat în expulzarea acestuia și reamintește că decizia a fost luată de serviciile de imigrare. La rândul său, Curtea Supremă suedeză a respins, pe 14 decembrie, cererea de extrădare a jurnalistului turc Bülent Kenes, a cărui expulzare fusese  cerută de președintele Erdogan, în cadrul vizitei oficiale a premierului suedez la Ankara din 9 noiembrie. O decizie considerată „negativă” de ministrul turc de externe.

„Prins în capcană” de cererile turcești

Mai multe ONG-uri își exprimă îngrijorarea. „Ideea că Suedia închide ochii la situația drepturilor omului din Turcia pentru propriul câștig politic este unul dintre cele mai îngrijorătoare fenomene pe care le-am văzut în ultima vreme”, a declarat Tirana Hassan, președintele asociației suedeze Human Rights Watch, pe 12 ianuarie.

Diplomatul social-democrat Pierre Schori este de acord: „Este o rușine pentru Suedia”, declară acest fost ambasador la ONU, care critică „amatorismul” guvernanților suedezi în fața „excelenței și profesionalismului diplomaților turci”. Potrivit acestuia, autoritățile de la Stockholm au rămas „prinse în capcană” acceptând cererile Ankarei.

Directoarea pentru Europa de Nord din Consiliul Atlantic, Anna Wieslander, crede că Suedia și Finlanda nu au avut de ales, dar că mingea este acum pe terenul turcesc: „Suedia a mers cât a putut și, chiar dacă negocierile continuă, presiunea va trebui să vină dinspre celelalte state membre. Turcia joacă tare”, notează doamna Wieslander: „Ea are nevoie de Alianță, dar riscă să fie acuzată că o slăbește”.

O altă ipoteză îngrijorează autoritățile de la Stockholm: Ungaria, care încă nu a ratificat oficial aderarea Suediei la NATO, ar putea șantaja cu această ratificare pentru obținerea de avantaje, de data aceasta în cadrul Uniunii Europene.

De la 1 ianuarie, Suedia prezidează Consiliul Uniunii Europene și, prin urmare, trebuie să faciliteze un acord între cei douăzeci și șapte în timpul diferitelor negocieri care urmează. Cu toate acestea, Viktor Orban s-a folosit deja în trecut de anumite subiecte pentru a obține decizii în favoarea sa. „Nu am primit o cerere concretă din partea Budapestei”, mărturisește un oficial suedez, care explică: „Chestiunea NATO nu are nicio legătură cu Uniunea Europeană, nu se amestecă subiectele”.

Pe 11 ianuarie, la Bruxelles, secretarul general al NATO Jens Stoltenberg s-a declarat convins că Ankara și Budapesta vor ratifica în cele din urmă protocolul de aderare al celor două țări nordice, fără a avansa însă o dată. De asemenea, guvernul suedez refuză să stabilească un termen limită, chiar dacă Finlanda speră o validare înainte de summitul NATO de la Vilnius din luna iulie 2023.

Sursa: RADOR