Alianța de stânga ar putea avea între 180 și 215 de locuri în Adunarea Națională, potrivit estimărilor inițiale ale Ifop pentru TF1 și LCI. Venind pe a treia poziție, Rassemblent national ar urma să obțină între 120 și 150 de locuri.

Tabăra lui Emmanuel Macron, unită sub steagul Ensemble, ar urma să ajungă pe locul doi cu între 150 și 180 de locuri. În cele din urmă, Les Républicains, "canal istoric", ar obține între 60 și 65 de locuri.

La fel ca în primul tur (66,71%), participarea a fost extrem de mare, 67,5%. În 2022, 46,23% dintre francezi au votat în al doilea tur al alegerilor legislative. Executivul va lucra acum, în următoarele zile sau chiar săptămâni, la formarea unui nou guvern.

 Această tripartiție aruncă Franța în ceață, la finalul unui vot care a mobilizat puternic alegătorii. Pentru că nu au reușit să ajungă la numărul de 289 de deputați, sinonim cu majoritatea absolută, sau chiar să se apropie de acesta, niciun bloc nu este capabil să alcătuiască singur un guvern. În așteptarea cifrelor consolidate, a pozițiilor luate de marii lideri și a negocierilor intense care urmează, identitatea următorului guvern rămâne incertă.

Însă "frontul republican", construit între cele două tururi ale acestor alegeri pentru a limita valul RN care avea să măture în hemiciclu, pare să fi dat roade, după 210 de retrageri ale unor candidați din tabăra prezidențială sau din stânga, notează AFP.

La RN, sentimentele sunt amestecate. Pe partea cifrelor, partidul de extremă dreaptă și aliații săi adună noi aleși la un nivel istoric. Pe de altă parte, vede evaporându-se visul de a-și aduce liderul Jordan Bardella la Matignon, susținut de o majoritate absolută care i se părea realizabilă în seara primului tur. O victorie care ar fi deschis calea pentru ca Marine Le Pen să câștige puterea la alegerile prezidențiale din 2027. Rămân o mulțime de întrebări.

Vor găsi partidele de stânga și tabăra macronistă un acord politic improbabil, după doi ani de controverse? Ce loc va avea în următorul dispozitiv Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală) a lui Jean-Luc Mélenchon? Va supraviețui acestor alegeri uniunea stângii, care pare atât de fragilă?

Se pune și întrebarea despre strategia Republicanilor (LR, dreapta), cufundați în frământări după ralierea liderului lor Eric Ciotti la RN, dar care păstrează un contingent mai mult decât suficient de aleși (57 la 67) pentru a se prezenta ca un pivot în Adunare.

Cu trei săptămâni înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice, care vor propulsa Franța în lumina reflectoarelor în întreaga lume, țara s-ar putea îndrepta și spre un guvern tehnic, precum cel care a salvat Italia din criza datoriilor în 2011. Cu condiția ajungerii la un consens asupra personalităților. 

În condiții atât de vagi, Emmanuel Macron ar putea fi și el determinat să tergiverseze în timp ce actualul său premier, Gabriel Attal, s-a declarat disponibil pentru a asigura continuitatea statului "atât timp cât va fi necesar".

Șeful statului iese slăbit din acest scrutin, în ciuda rezultatului onorabil al taberei sale. Cel care a dizolvat în numele unei "clarificări" necesare nu va fi făcut posibilă obținerea unei majorități clare. Iar campania-fulger a legislativelor s-a desfășurat într-o atmosferă tensionată, marcată de numeroase atacuri asupra candidaților și activiștilor, dezvăluind o Franță divizată.

Dar președintele ar fi "reușit altfel să spargă abcesul" RN, așa cum speră unul dintre prietenii săi apropiați? Și va reuși să păstreze unitatea propriei majorități care îl critică pentru decizia de a convoca aceste alegeri anticipate?

Așteptat miercuri la summitul NATO, el va trebui, în orice caz, să lucreze pentru a asigura partenerii și cercurile financiare cu privire la stabilitatea Franței.

În timp ce a adunat ca de obicei liderii majorității duminică seara la Elysée, anturajul președintelui indicase pentru AFP înainte de primele rezultate că nu va lua cuvântul la finalul votului.

Săptămâna care urmează va produce partea sa de negocieri dure pentru pozițiile cheie în Adunare, înainte de deschiderea noii legislaturi pe 18 iulie.

Alegerile legislative din Franța au fost atent analizate și anumiți parteneri europeni, în primul rând de către Germania, care și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la ascensiunea extremei drepte.

Alții, precum Italia a lui Giorgia Meloni sau Rusia a lui Vladimir Putin, și-au exprimat mai mult sau mai puțin deschis satisfacția.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA