Faptul că Europa a înlocuit gazul rusesc cu importuri de GNL, care sunt din ce în ce mai dominate de SUA, ar putea oferi administrației Trump o altă pârghie asupra regiunii, avertizează UniCredit, citată de „Money Review” (Grecia).

După cum explică analiștii agenției de investiții, tranziția energetică deja dificilă a Europei a fost complicată de războiul din Ucraina. În efortul de a limita cât mai mult posibil importurile de gaze rusești, Europa s-a orientat către importurile de gaze naturale lichefiate. Și, deși piețele de GNL au suficientă adâncime și lichiditate, se așteaptă ca principalele surse de creștere a aprovizionării în următorii ani să provină din Qatar și SUA.

Prin urmare, Europa a înlocuit gazul rusesc care curge prin conducte cu GNL-ul care provine din ce în ce mai mult din SUA. Într-o perioadă marcată de conflictul geopolitic între SUA și Uniunea Europeană pe tema Groenlandei, de războiul tarifelor și de reglementarea rețelelor media, se amplifică îngrijorările că Europa și-ar fi putut schimba dependența energetică față de o putere instabilă cu o altă dependență, notează UniCredit.

Ce arată datele

Astăzi, Uniunea Europeană își asigură aproximativ 40% din gazele pentru consumul său din GNL. Prin urmare, a înlocuit aproape complet gazul rusesc livrat prin conducte cu GNL. În 2025, se preconizează că livrările din America de Nord vor reprezenta 58% din importurile totale de gaze naturale lichefiate ale Europei.

După cum notează UniCredit, aceasta echivalează cu mai mult decât dublarea ponderii pe care GNL-ul îl are din totalul aprovizionării cu gaze de la izbucnirea războiului în Ucraina. În același timp, având în vedere importanța tot mai mare a GNL-ului în mixul energetic al Europei, influența americană asupra energiei europene a crescut și este estimată acum la 25% din totalul importurilor de gaze naturale.

Cât de îngrijorată ar trebui să fie Europa

„Deși ponderea tot mai mare a GNL-ului american în Europa este o îngrijorare, având în vedere disponibilitatea tot mai mare a Statelor Unite de a utiliza instrumente geoeconomice pentru a atinge obiective strategice, acest efect de levier nu ar trebui supraestimat”, notează UniCredit. Ponderea SUA în importurile de gaze ale Europei, de 25%, este considerabil mai mică decât cea a Rusiei înainte de invazia Ucrainei (de 45%).

În plus, contractele de furnizare a gazelor dintre SUA și Europa tind să fie semnate între companii private, spre deosebire de contractele rusești, care au fost semnate cu Gazprom, o companie controlată de Kremlin. Astfel, dacă s-ar impune restricții asupra aprovizionării cu gaze, ar exista loc pentru acțiuni legale, în timp ce orice perturbare a fluxurilor ar provoca și reacții din partea companiilor energetice, care se numără printre cei mai puternici susținători ai președintelui Trump.

După cum subliniază UniCredit, există un precedent în industria energiei eoliene, unde companii străine au reușit să anuleze în instanță încercarea guvernului SUA de a bloca realizarea de parcuri eoliene. Pe de altă parte, SUA ar trebui să găsească alți cumpărători pentru GNL-ul său dacă ar decide să limiteze vânzările către Europa.

Prin urmare, concluzionează compania de investiții, puterea exporturilor de GNL ca armă geoeconomică este limitată, dar asta nu înseamnă că presiunile pe care o astfel de mișcare americană le-ar putea provoca asupra pieței vor fi neglijabile.

Având în vedere lipsa resurselor minerale semnificative în Europa, cel mai puternic „atu” pe care țările europene îl au în mână este, potrivit UniCredit, să crească ponderea surselor de energie regenerabilă și a energiei nucleare. Însă tranziția energetică este de așteptat să fie de lungă durată, iar Europa va trebui să se confrunte cu presiuni geoeconomice din partea țărilor care domină producția de resurse naturale în această perioadă, conchid analiștii.

Sursa: Rador Radio România