Publicația franceză dedică prima pagină exploziei de acte antisemite din ultimele săptămâni, în special în Europa, cu mărturii culese din presa străină.

La o lună după atacurile teroriste ale Hamas împotriva Israelului și în timp ce bătălia pentru Gaza care începe se anunță a fi dintre cele mai sângeroase, multe voci se ridică în întreaga lume pentru a cere o încetare a focului sau, cel puțin, o pauză umanitară. "Coșmarul din Gaza este mai mult decât o criză umanitară. Este o criză a omeniei", a declarat António Guterres, secretarul general al Națiunilor Unite.

Din 7 octombrie, bombardamentele israeliene asupra Fâșiei Gaza au provocat peste 10.000 de morți, potrivit Hamas. O cifră imposibil de verificat, deoarece acest război se desfășoară cu ușile închise, jurnaliștilor străini fiindu-le interzis accesul de către armata israeliană, cu excepția unei călătorii rapide sub supraveghere weekendul trecut. "În timp ce sângele curge în valuri și, odată cu el, șiroaie de amărăciune, furie și ură, presa nu poate raporta despre ceea ce se întâmplă în Gaza", deplânge situația La Libre Belgique.

În acest număr, dedicăm totuși șapte pagini situației militare și umanitare de pe teren, publicând în special reportajul lui Ronen Bergman, unul dintre rarii jurnaliști care au intrat în Gaza pentru The New York Times.

Dar acest conflict nu se desfășoară doar la fața locului. Valul de șoc al războiului dintre Israel și Hamas s-a răspândit în întreaga lume, iar una dintre cele mai vizibile consecințe ale acestuia din ultimele săptămâni este o explozie de acte antisemite, în special în Europa. Care trezesc o amintire deosebit de dureroasă.

"De-a lungul anilor, mi-am spus în mod repetat că antisemitismul nu mai este o amenințare majoră pentru evreii din diaspora și că o mare parte a dezbaterii despre acesta este o obsesie" născută din trauma enormă legată de Shoah, scrie Anshel Pfeffer, jurnalist la cotidianul israelian de centru-stânga Ha'Aretz, "M-am înșelat"."Ne este frică", titrează Der Spiegel în ediția din 28 octombrie, publicând numeroase mărturii ale evreilor traumatizați de creșterea actelor antisemite în Germania: peste 1.800 de incidente înregistrate într-o lună (și peste 1.000 în Franța).

"Deja, în timpul izbucnirilor anterioare ale conflictului din Orientul Mijlociu, ura și violența contaminaseră Germania. Dar niciodată excesele antisemite și israelofobe nu au fost atât de masive și atât de numeroase ca astăzi", explică săptămânalul de centru-stânga.

Ce arată foarte bine ancheta din "Spiegel" în schimb este că renașterea antisemitismului era palpabilă în Germania cu mult înainte de 7 octombrie. "Ostilitatea față de evrei s-a răspândit în multe secțiuni ale societății" scrie ziarul. În extrema dreaptă (cu AfD), dar și în stânga, "sub pretextul solidarității cu Palestina. Are o altă dimensiune, depășește ostilitatea față de Israel", adaugă săptămânalul.

Der Spiegel nu este singura publicație străină care a dedicat un spațiu considerabil acestei "reveniri" a antisemitismului – mai degrabă manifestării sale deschise. Săptămânalul ceh Respekt, The New York Times, site-ul Politico, care a mers în cartierul "micul Ierusalim" din Sarcelles: toate insistă asupra fricii resimțite de evreii din Europa. Nemaiauzit de la al Doilea Război Mondial.

Confruntați cu gravitatea amenințării, am ales săptămâna aceasta să facem auzite vocile comunității evreiești, transmise de presa străină. Cea a lui Ivar Buterfas-Frankenthal, citat pe larg de Der Spiegel, care și-a asumat misiunea să-și povestească experiența de supraviețuitor al nazismului. Și a cărui ultimă conferință a avut loc sub supravegherea poliției.

Cea a lui Erwin Chemerinsky, decanul facultății de drept de la Universitatea Berkeley, din California, care nu și-a revenit după violența pe care a văzut-o în campusurile americane.

"Sunt un bărbat evreu de 70 de ani și niciodată în viața mea nu am văzut sau simțit antisemitismul din aceste ultime săptămâni".

"Desigur, criticarea guvernului israelian nu este antisemitism", a spus el. "Mă opun ferm politicilor guvernului Netanyahu"… Dar în campusuri, "unele voci cer nu o schimbare a politicilor israeliene, ci sfârșitul pur și simplu al Israelului".

Și asta e toată diferența.

În cele din urmă, este vocea Tanyei Gold, o jurnalistă britanică care este surprinsă în The New Statesman de "tăcerea asurzitoare a prietenilor mei progresiști".

"Plâng moartea evreilor din Europa în fiecare zi – era să scriu 'dispariție', dar asta este greșit. Știu că sună nebunesc, dar este adevărat", scrie ea. "Evreismul este, printre altele, o veșnică ceremonie de amintire".

Cuvinte ce nu trebuie uitate niciodată.

Sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA