Fermitatea este singurul răspuns la brutalitatea de sorginte sovietică arătată de Aleksandr Lukașenko. Dar, pe lângă sancțiuni stricte, cei care se opun opresiunii au nevoie de ajutorul nostru: sprijin psihologic și burse pentru tinerii activiști aflați acum în exil, sprijin pentru mass-media și protecție pentru jurnaliști, susține Frans Timmermans, într-un editorial scris pentru EURACTIV.

Frans Timmermans este Vicepreședinte executiv al Comisiei Europene

În vremuri obișnuite, este nevoie de doar două ore de zbor de la Bruxelles pentru a ajunge într-o țară europeană condusă de bandiți. Acolo unde alegerile au fost manipulate atât de flagrant și de nerușinat încât nici măcar propaganda deșănțată a statului nu a putut păcăli populația să creadă că dictatorul a câștigat. Acolo unde sute și sute de protestatari pașnici sunt arestați, pentru a fi torturați, drogați și amenințați cu pedeapsa capitală. Unde liderii au forțat deturnarea unui avion a unei companii aeriene din UE care se îndrepta dintr-o capitală a UE spre altă capitală din UE, punând, cu bună știință, în pericol cetățeni UE doar pentru a pune mâna pe doi tineri rezidenți legali ai unui stat membru al UE, deoarece au avut îndrăzneala să se pronunțe împotriva unui regim ilegitim și a crimelor acestuia. Reacția UE la această atrocitate a fost unită, rapidă și clară. Noi sancțiuni vor urma în curând și așa și trebuie. La un asemenea nivel de banditism nu se poate răspunde decât cu intransigență, mai ales dacă cetățeni UE sunt puși în pericol și sunt afectate direct și negativ interesele și securitatea statelor membre ale UE.

Lituania a fost până acum țara cea mai afectată, nu doar pentru că este vecina Belarusului, ci și pentru că, de-a lungul anilor, a devenit un refugiu pentru belarușii aflați în căutarea libertății. Lituanienii sunt deosebit de sensibili la opresiunea lui Lukașenko și a găștii lui, pentru că amintește atât de mult de ceea ce au suferit ei înșiși sub ocupația sovietică. 

Modul criminal în care Roman Protasevici și Sofia Sapega au fost răpiți și maniera rușinoasă în care Protasevici a fost constrâns la o confesiune televizată falsă, amintesc de cele mai întunecate zile ale Uniunii Sovietice, când șeful KGB, Iuri Andropov, a perfecționat un sistem de represiune pentru a elimina disidenții. Un sistem de bărbați vulnerabili și temători care știu că guvernarea lor este fragilă și nu este viabilă fără un control total. Procese înscenate, mărturii false, drogarea cu forța, ostracizare completă, amenințări la adresa familiei și a celor dragi, încarcerare în instituții psihiatrice sau lagăre de muncă forțată. 

Totul face parte din manualul lui Andropov, urmat acum cu fidelitate de Lukașenko. Scopul este clar: să sădească frica în întreaga societate arătând demolarea politică, morală și psihologică a celor suficient de îndrăzneți pentru a lua o poziție împotriva regimului. Nu este suficient doar să-i închizi, sau doar să-i omori. Trebuie distruși complet în văzul tuturor, astfel încât să nu poată deveni nici eroi, nici martiri. Cu sute de persoane încarcerate, sute de mii temându-se că ar putea urma și milioane care se întreabă cât de multe nenorociri îi mai vor lovi înainte ca regimul să se prăbușească, belarușii trăiesc acum un coșmar.

Faptul că acest lucru se întâmplă chiar lângă noi este exasperant, cu atât mai mult cu cât regimul belarus intenționează să sădească frica și în inimile acelor oameni care au fugit în UE. Aceștia sunt acum vecinii noștri, colegii noștri de muncă și studenți la universitățile noastre. Mulți dintre ei au puțin peste douăzeci de ani. Imaginați-vă ce înseamnă să trăiți în exil și totuși să vă temeți că ar putea veni după voi în continuare.

UE și statele sale membre au dreptul să impună sancțiuni stricte. Dar ar trebui să facem mai mult. Ar trebui să organizăm o împărțire echitabilă a sarcinilor cu Lituania și alte țări învecinate prin crearea și finanțarea rapidă a unor structuri care să ofere sprijin psihologic pentru toți cei aflați în exil. Universitățile din întreaga UE ar trebui să ofere burse finanțate integral pentru studenți din Belarus, companiile ar trebui să ofere locuri de muncă sau stagii. Ori de câte ori este nevoie, UE ar trebui să-și adapteze programele existente, cum ar fi Erasmus, pentru a putea oferi sprijin studenților din Belarus. Oamenii de știință din UE și institutele de cercetare și învățământ superior ar trebui să intensifice cooperarea ori de câte ori este posibil. Mass-media independente (atât cele tradiționale, cât și new media) ar trebui sprijinite, iar instituții de presă din UE ar putea lua în considerare luarea colegilor lor din Belarus sub aripile lor. 

Acesta este un moment al adevărului pentru noi toți. Sprijinirea celor care se opun opresiunii este ceea ce trebuie făcut, deoarece credem că toată lumea ar trebui să aibă dreptul să trăiască în libertate. Este, de asemenea, ceea ce trebuie făcut, pentru că știm că, dacă nu susținem valorile în care noi credem, riscăm să importăm instabilitatea și nedreptățile care fac parte din manualul dictatorului. Dacă o facem pentru ei, în cele din urmă o facem și pentru noi și pentru tot ceea ce considerăm evident în Uniunea noastră.