„Dacă arată a confiscare, miroase a confiscare și sună a confiscare, ați putea să o numiți un fel de confiscare”. Bart De Wever nu a menajat liderii europeni joi seară când a detaliat pericolele „împrumutului reparatoriu” destinat finanțării Ucrainei. Prim-ministrul belgian, a cărui țară găzduiește Euroclear – casa de compensare care deține active rusești în valoare de 180 de miliarde de euro de la Banca Centrală a Rusiei – a emis o critică metodică la adresa unui proiect pe care îl consideră pripit.

Discursul său de la Consiliul European din 23 octombrie, urmat de o lungă conferință de presă, a stins entuziasmul. Mecanismul este orice altceva decât simplu: utilizarea activelor rusești imobilizate la Euroclear pentru a garanta împrumuturi masive către Kiev fără confiscarea fondurilor... Prim-ministrul belgian a ridicat trei obiecții majore care i-au zdruncinat pe colegii săi și au împiedicat includerea unui „împrumut reparatoriu către Ucraina” în concluziile Consiliului.

Prima îngrijorare: legalitatea dubioasă a operațiunii. „Aceasta este o premieră. Ne aflăm în ape necunoscute”, a reamintit liderul naționalist flamand. Nici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a subliniat el, activele băncii centrale nu au fost atinse. Acestea se bucură de o imunitate comparabilă cu cea a ambasadelor. În Japonia, care deține 50 de miliarde de euro din activele rusești, răspunsul este categoric: încetați intervenția! Banii băncii centrale sunt sacri.

Riscurile litigiilor sunt semnificative. Un oligarh rus, Mihail Fridman, prezentat ca un apropiat al lui Putin, cere deja Luxemburgului 16 miliarde de dolari pentru 8 miliarde de dolari în active blocate – dublu din această sumă în despăgubiri. „Dacă luați 180 de miliarde de dolari, v-ați putea confrunta cu cereri de despăgubire de 360 ​​de miliarde de dolari”, avertizează Bart De Wever. Fără o bază juridică solidă, Europa riscă să piardă aceste proceduri în succesiune rapidă.

A doua capcană, și nu cea din urmă: garanțiile. Christine Lagarde, președinta BCE, care a participat la Consiliul în cursul serii, a fost clară. Dacă Europa folosește aceste fonduri, trebuie să fie capabilă să le returneze pe toate „imediat” în cazul unui tratat de pace care să impună rambursarea. Cu toate acestea, dacă banii ajung în Ucraina, este imposibil să fie recuperați peste noapte.

„Cineva trebuie să garanteze că banii vor fi disponibili în caz de problemă”, insistă premierul belgian. „I-am întrebat pe colegii mei: cine este pregătit, dispus și capabil să semneze această garanție?” Jenă la masă... Belgia, însă, nu are mijloacele necesare. „Nu suntem capabili să plătim 140 de miliarde de euro într-o săptămână”, a avertizat Bart De Wever.

Fără garanții credibile, a continuat el, „încrederea în Euroclear ca instituție financiară va fi subminată”, cu „consecințe foarte grave pentru sistemul nostru financiar și chiar pentru zona euro”. Piețele sunt la curent. Riscul sistemic nu este neglijabil.

A treia preocupare: contramăsurile rusești. Moscova, asigură Bart De Wever, nu a „șters din uz” în niciun fel aceste active din Europa. „Ne-au spus că, dacă atingem acești bani, vom suporta consecințele pentru totdeauna – ceea ce pare mult timp, o veșnicie”, a insistat premierul belgian, scrâșnind din dinți.

Lista potențialelor represalii îi dă fiori pe șira spinării: confiscări reciproce ale activelor occidentale din Rusia, sechestre ale companiilor europene, decizii ale instanțelor rusești executorii în țările aliate ale Moscovei... Înainte de orice decizie ireversibilă, Bart De Wever solicită „o analiză a consecințelor” care ar putea urma unor astfel de sechestre.

Emmanuel Macron, în timpul ultimei sale conferințe de presă, a încercat să liniștească. Președintele francez a reiterat „determinarea” Europei și importanța acestui „sprijin financiar imediat” pentru Ucraina. Dar a fost nevoit să admită că „clarificările tehnice nu au făcut încă posibilă finalizarea acestei structuri”. Comisia a fost mandatată să prezinte „toate opțiunile posibile” până în decembrie, înainte de următorul Consiliu European.

„Am convenit asupra a ce, adică asupra împrumutului reparatoriu, și trebuie să lucrăm la modalitatea în care vom proceda”, recunoaște Ursula von der Leyen, al cărei birou a prezentat deja de două ori structura acestui împrumut reparatoriu în documente informale. Instrucțiunile prezentate nu l-au convins pe Bart De Wever, care nu a apreciat să fie criticat de anumite mass-media. „Politicienii au spus că sunt un băiat rău. Un băiat rău, eu?”, a protestat el. Înainte de a sublinia că Belgia, prin intermediul Euroclear, este „cel mai bun elev din clasă” când vine vorba de sprijinirea Kievului - singura țară care plătește Ucrainei profiturile excepționale generate de aceste active blocate.

Prim-ministrul belgian a sugerat implicarea altor țări care dețin active rusești, atât în ​​interiorul, cât și în afara zonei euro. Aceasta este și o condiție impusă de Franța: Statele Unite, Marea Britanie, Canada și Japonia trebuie să dea dovadă de solidaritate în această întreprindere periculoasă și să își asume partea de risc. „Am convenit să mergem mai departe împreună, să căutăm o modalitate de a utiliza aceste active înghețate”, a conchis cancelarul Friedrich Merz, hotărât să transmită un semnal pozitiv Kievului. „Mai presus de toate, vrem să ne asigurăm că Ucraina va continua să fie finanțată în siguranță începând de anul viitor, într-un fel sau altul. Și vor exista decizii în această privință până la sfârșitul anului”.

Sursa: Rador Radio România