Prin urmare, în documentul intitulat „Strategia de pregătire”, executivul UE avertizează că proiectul de integrare europeană nu mai este în esență un proiect de pace, ci mai degrabă trebuie să ne pregătim pentru ce e mai rău. Inclusiv de război.

În fața posibilității unui atac militar, Bruxelles-ul îndeamnă țările europene să răspundă într-o manieră unitară și să-și pună în comun resursele militare în cazul unei crize majore, deoarece „pregătirea și rezistența Europei în fața violenței armate ar putea fi puse la încercare în viitor”, insistă textul, care nu exclude nici posibilitatea ca acest tip de agresiuni „ar putea afecta unul sau mai multe state” și recunoaște fără echivoc „deteriorarea perspectivelor de securitate”.

În absența unei armate europene și a unui comandament unic, Uniunea Europeană propune îmbunătățirea coordonării dintre sfera civilă și cea militară și consideră că este necesar să se efectueze periodic manevre și exerciții la nivel european, special pentru a verifica dacă unele țări sunt capabile să vină în salvarea altora în cazul unui atac militar sau al unei amenințări legate de un atac cibernetic sau de schimbări climatice.

Comisia Europeană dorește ca acest spirit de vigilență să se răspândească în societate și ca cetățenii europeni să primească o formare continuă, specifică, pentru a răspunde potențialelor pericole. Familiile, întreprinderile, indivizii și instituțiile trebuie să fie pregătite în mod constant pentru ceea ce urmează. Comisia Europeană nu a exclus nici măcar declararea unei zile europene de pregătire pentru aceste tipuri de amenințări.

Această nouă abordare include stabilirea unui kit de urgență pentru primele 72 de ore după începerea crizei. Gospodăriile europene vor trebui să strângă elemente esențiale pentru a supraviețui fără ajutor extern, inclusiv alimente, apă, baterii și medicamente, printre alte articole. Este vorba despre a avea capacitatea de a răspunde dacă serviciile de bază, inclusiv electricitatea, sunt întrerupte.

Bruxelles-ul nu numai că le cere cetățenilor să reacționeze la o eră în schimbare, ci critică și capacitatea autorităților de a răspunde. Executivul UE recunoaște că programele disponibile până în prezent nu au suficientă capacitate de anticipare și că le lipsește o „evaluare integrată a riscurilor, amenințărilor și a efectelor lor în cascadă”.

În ciuda caracterului urgent al textului, adevărul este că în ultimele luni serviciile secrete ale mai multor țări europene, printre care Germania și Danemarca, au avertizat cu privire la posibilitatea unui atac pe pământ european într-o perioadă cuprinsă între cinci și zece ani. Săptămâna trecută, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a stabilit anul 2030 ca țintă ca țările europene să se poată apăra împotriva amenințărilor externe.

Acest document al Comisiei Europene se bazează pe raportul întocmit de fostul președinte finlandez Sauli Niinistö, care le-a cerut în mod special cetățenilor să se implice în propria apărare.

Mai mult, textul avertizează și asupra necesității de a fi pregătiți nu numai pentru un atac armat convențional, ci și pentru așa-numitele amenințări hibride, cum ar fi atacurile cibernetice asupra infrastructurii esențiale și sabotarea cablurilor submarine responsabile de transportul de date, precum și a conductelor de gaz și petrol.

Deși necesitatea reînarmarii europene pare să fi retrogradat lupta împotriva schimbărilor climatice pe plan secund, Bruxelles-ul menționează și necesitatea de a fi atenți la evenimente precum incendii, inundații sau secete, care ar putea afecta și alte părți ale lumii și ar putea pune în pericol lanțurile de aprovizionare europene.

În conformitate cu ceea ce s-a învățat în timpul pandemiei, Bruxelles-ul dorește, de asemenea, să coordoneze rezervele strategice de medicamente, materii prime și alimente între țările europene. O strategie care se încadrează și în revenirea la un anumit protecționism și nevoia de a prioritiza Made in Europe în bunurile strategice.

Săptămâna trecută, Comisia Europeană și-a prezentat Cartea albă privind apărarea, care include un plan de reînarmare în valoare de 800 de miliarde de euro. Cea mai mare parte a efortului trebuie să fie național prin bugetele fiecărei țări. Bruxelles-ul a propus, de asemenea, un instrument numit Safe, care urmărește să finanțeze în comun investiții prin împrumuturi în valoare de 150 de miliarde de euro. Totuși, unele țări, precum Spania și Franța, se luptă pentru a se asigura că planul include granturi nerambursabile care să nu afecteze datoria țărilor europene.

Sursa: Rador Radio România